Page 59 - VOLUMUL 7

DINCOLO DE REAL – vol 7-

POEM 329

În lumea ascunsă, căutător de taine,
Unde plutești, Origină a mea nemărginită?
Ca o stea căzătoare, mi-ai dăruit o fărâmă
Din esența ta, pentru a-mi da naștere în adâncuri...
Dar acum, în întunericul mistuitor al întrebărilor,
Mă întreb, a fost din dragoste, pedeapsă sau destin?
Rătăcesc prin labirintul existenței, pierdut în contemplare,
Simțindu-mă alungat în azilul nebuniei,
În mijlocul unei furtuni nesfârșite de evenimente numită
viață.
Aici, unde nimic nu are răgaz,
Și totul va fi uitat în adâncurile uitării.
Aici, unde aparențele sunt doar umbre ale realității,
Și realitatea își ascunde adevărul mistic.
În acest loc, unde frumusețea iluziei se preface în adevăr,
Și cultul speranței devine imperativ,
Învingând durerea, mascând suferința,
Și potolind setea arzătoare a inimii.
Tu, ființă inaccesibilă,
Stăpân al adevărului meu unic, te rog,
Lasă-ți certitudinea să mă închidă în cușca ei.
Cu bucurie voi sluji sentința mea,
În ritmul limitelor transcendentelor.
Căci ce fel de libertate ar fi aceea,
Încorsetată de umbrele răului?

58