Page 58 - VOLUMUL 7

DINCOLO DE REAL – vol 7-

Să strivim nopțile reci sub talpa luminilor noastre, umbre
ce caută zorii.
Suntem mărgăritarele ascunse în scoicile destinelor
intangible,
Sclipiri efemere în oceanul nesfârșit, neclintit, ecouri ale
unei lumi tăcute și zodii.
Ca niște călugări în scriptorii, trasează amintiri de viață pe
pergamente de carne,
Adunând lacrimi ca pe niște rubine, podoabe ale nemuririi
călătoare.
Ne-ntindem mâinile, atingem cu vârful degetelor catifeaua
înstelată,
Și astfel, sufletele noastre devin menestreli orbitei celeste,
cântând un cântec fără cuvinte.
Sub vălul sacru al acestui univers nevăzut, sufletele se
ascund de realul dur,
Sunt ca lumini în templul uitat, unde tăcerea devine
materia primă a universului.
În vraja lor străvezie, din nori de ambră și echinoxe pline,
Sufletele rescriu alchimia cosmosului, frământând mistic
noaptea până devine senină.

57