Page 12 - ddr-v1-ro
P. 12

DINCOLO DE REAL – vol. 1-


            Fiecare umbră, un vers în epopeea devenirii mele, fiecare tăcere
            o simfonie necântată,
            În alchimia timpului, întunericul s-a transformat într-un izvor
            de înțelepciune, profund, neeliberat.
            Am îmbrățișat vidul, vastitatea rece a adevărurilor nespuse, și
            făcând astfel,
            Nu am găsit absența luminii, ci un alt tip de luminescență, o
            strălucire interioară.
            Acum, când țin această cutie a întunericului, nemaitemându-mă
            de îmbrățișarea sa profundă,
            Văd vastitatea a ceea ce conține, infinitele posibilități din spațiul
            său.
            Cineva pe care l-am iubit mi-a dat odată această cutie, și în
            darul lui tacit,
            Am găsit cântecul umbrei, o melodie a existenței, și spiritul meu
            se înalță.
            În dansul luminii și al întunericului, ne găsim adevărata formă,
            Căci fiecare umbră conține o lecție, fiecare noapte dă naștere
            zorilor.
            Și astfel, cutia întunericului, în timp, este redefinită,
            Dintr-un vas al durerii la un portal al înțelegerii, în labirintul
            minții.
















                                                                                               11
   7   8   9   10   11   12   13   14   15   16   17