Page 12 - ddr-v1-ro
P. 12
DINCOLO DE REAL – vol. 1-
Fiecare umbră, un vers în epopeea devenirii mele, fiecare tăcere
o simfonie necântată,
În alchimia timpului, întunericul s-a transformat într-un izvor
de înțelepciune, profund, neeliberat.
Am îmbrățișat vidul, vastitatea rece a adevărurilor nespuse, și
făcând astfel,
Nu am găsit absența luminii, ci un alt tip de luminescență, o
strălucire interioară.
Acum, când țin această cutie a întunericului, nemaitemându-mă
de îmbrățișarea sa profundă,
Văd vastitatea a ceea ce conține, infinitele posibilități din spațiul
său.
Cineva pe care l-am iubit mi-a dat odată această cutie, și în
darul lui tacit,
Am găsit cântecul umbrei, o melodie a existenței, și spiritul meu
se înalță.
În dansul luminii și al întunericului, ne găsim adevărata formă,
Căci fiecare umbră conține o lecție, fiecare noapte dă naștere
zorilor.
Și astfel, cutia întunericului, în timp, este redefinită,
Dintr-un vas al durerii la un portal al înțelegerii, în labirintul
minții.
11