Page 17 - ddr-v1-ro

DINCOLO DE REAL – vol. 1-

POEM 08

În văile adânci ale spiritului, unde visele fierb în ceașca prea
plină a conștiinței,
Rătăcesc fără motiv, căutând comori nenumărate nu în aur, ci
în cuvinte risipite.
Nu există bani în poezie, doar ecouri de emoții țesute prin finele
filamente ale timpului,
Ca un fluture efemer, zburând pe deasupra câmpiilor verzi ale
sufletului meu.
Acolo unde mințile se deschid, ne atingem unii pe alții dincolo
de materialitate,
Prin versuri lungi și priviri oarbe, ne tragem de mână în
universuri neauzite.
Poemele sunt stejari înfloriți în ținuturile aride ale
mercantilismului nostru,
Rădăcinile lor înfipte adânc, sorbind din izvoare nevăzute ale
suferinței și bucuriei.
Nimeni n-a putut cumpăra vreodată senzația primului sărut al
luminii zorilor,
Sau răcirea melancolică a amurgului când stelele împletesc
lumina în întuneric.
Cuvintele sunt lacrima lumii, neprețuite, căzând pe obrazul
pătrat al hârtiei,
Poezia e cântecul păsărilor ce răsună din colțuri tăinuite ale
inimii noastre.
În pustietatea orașelor de aur și argint, sunetele lingourilor
sparg liniștea speranței,
Dar în liniștea unei camere luminate palid, poemele pulsează cu
viață netrăită.
Poetul e un alchimist al emoției, transformând plumbul
realității în aurul imaginației,
Nu pentru câștig, ci pentru eliberarea spiritului din închisoarea
banalului cotidian.
Simțirea iubirii, neliniștile pierdute printre umbrele nopții,
valorează mai mult decât bogățiile regilor,

16