Page 19 - ddr-v1-ro

DINCOLO DE REAL – vol. 1-

POEM 09

În mrejele unei nopți împărțite între sacru și profan,
unde stelele par să șoptească taine uitate, mă aflu în căutarea
adevărului,
într-o călătorie ce desparte vălul cunoașterii de sine,
acolo unde fiecare sfâșietură de lumină, fiecare umbră
dezvăluie fragmente dintr-o existență esoterica, împletită de
speranțe fragile și îndoieli adânci.
Religia, precum Freud, poartă povara unei misiuni dificile,
ca o arătăciune care luminează abisul fricii noastre de
autoconștientizare,
căci cunoașterea de sine este sarcina cea mai grea a omului,
un risc de a dezvălui cum stima sa de sine s-a construit
pe puterea altora, într-un efort de a nega propria creatură și
propria moarte.
Caracterul este minciuna vitală, un văl ce ascunde
ambiguitățile dureroase ale asemănării noastre cu viermii,
precum și divinitatea întrupată în ființele noastre,
și oamenii neagă atât creația lor, cât și dumnezeirea,
pentru a trăi liniștiți în lume, îngrășați în iluzie și confort.
Fluxul meu de gânduri curge ca un râu subteran,
unde fiecare idee este o undă ce sapă adânc în malurile
conștiinței,
și mă pierd în labirintul întrebărilor, unde fiecare răspuns
este o enigmă ce dezgolește cât de fragil este omul,
o creatură ce războiește cu propriul destin, respingând adevărul
creaturilor și zeilor, în marea dispersată a existenței.
Pe tărâmul acestei nopți, unde lumina lunii se filtrează prin
frunze
ca un elixir al amăgirii, mă surprind căutând sensul
într-o lume ce se va dizolva în propriile paradoxuri,
într-o luptă perpetuă între negarea fragilității și dorința de
transcendere,
o bătălie între dualități, unde fiecare victorie aduce o nouă
povară,
și în fiecare înfrângere, o dezvoltare.

18