Page 101 - vol6-ro-2

DINCOLO DE REAL – vol 6-

POEM 291

Omul, o ființă enigmatică, inautentică și dezrădăcinată,
Rătăcește prin labirinturi de gânduri, prizonier al
propriilor concepte.
Sub bolta minții sale, se ferește de realitatea pură, ca un
exil autoimpus,
Fiecare zi devine un ecou palid al esenței pierdute, un vis
rătăcit în timp.
Intelectualii își ridică ziduri din idei, bastioane de gândire
abstractă,
Prizonieri ai propriei minți, izolați de adevărata esență a
existenței.
Omul de rând, cufundat în rutina zilnică, își vede doar
propria umbră,
Trăind într-o lume fără sens, captiv în preocupările
mărunte și efemere.
În valea umbrelor, adevărata existență rămâne o himeră
îndepărtată,
Un soare ascuns de nori de iluzii, departe de orizontul
percepției limitate.
Viața devine o scenă de teatru, un balet de măști ascunzând
dorințele profunde,
O căutare infinită a semnificației în labirintul neantului
cotidian.
Sub cerul interior, visele se topesc ca aburii la primele raze
de lumină,

100