Page 102 - vol6-ro-2

DINCOLO DE REAL – vol 6-

Iar realitatea se sfărâmă în fragmente de timp risipite pe
vânt.
Micimea existenței devine o povară grea, iar sensul se
ascunde printre stele,
Fiecare suflet tânjind după o scânteie divină într-o lume de
cenușă.
În această lume fără rost, omul își înscenează propriile
frământări,
Cu inima goală, respirând praf de iluzii și umbre efemere.
Însă, dincolo de zgomotul cotidian, există un tărâm de
liniște absolută,
Unde sufletul poate asculta murmurul adevărului, dincolo
de cuvinte.
În acest loc sacru, unde mintea se deschide ca o floare
nocturnă,
Omul își redescoperă legătura cu universul vast și tăcut.
Acolo se dizolvă toate îndoielile și durerile, iar existența își
regăsește lumina,
Ca un dans etern al semnificațiilor, într-o îmbrățișare
divină și profundă.
Astfel, omul, această enigmă inautentică, își poate găsi
drumul,
Renunțând la ego, la concepte, la preocupările mărunte,
Redescoperind realitatea în frumusețea simplă și profundă,
Renașterea eternă a sensului în inima infinitului visător.

101