Page 99 - vol6-ro-2

DINCOLO DE REAL – vol 6-

POEM 290

Viața-i o farsă tainică, ne scrisă în ceruri de constelații
jucăușe,
Un teatru de umbre, unde fiecare suflet își caută masca de
vis.
Prin cortine de fum și lumini lunecătoare, dansăm pe scena
vremii,
Actorii destinului, îmbrăcați în mantii de iluzii și speranțe.
În piețele inimii, suntem păpușari și marionete deopotrivă,
Legându-ne visele de fire invizibile, purtate de vântul
chemării.
Fiecare zâmbet o mască, fiecare lacrimă o bijuterie a
durerii,
Într-un joc al veșniciei, unde niciun spectator nu rămâne pe
loc.
Sub lumina lunii, secretele noastre sunt șoapte ale nopții,
Încercând să deslușească farsa cosmică, care se joacă fară
sfârșit.
Suntem doi soli pe un drum al paradoxului, purtând în
suflete povesti ascunse,
Legendele exilului temporal, cu bucurii și melancolii
împreunate.
Pe scena vieții, găsim iubirea și pierderea, cântece de dor și
despărțiri,
În farsa aceasta sacră, unde bufonul și regele împart
aceleași vise.

98