Page 135 - DINCOLO DE REAL

DINCOLO DE REAL – vol. 2-

POEM 94

Uneori, poate adesea când suntem tineri,
ne îndrăgostim fără să știm sau să fi experimentat iubirea
adevărată...
așa învățăm… dureros uneori… fericit pentru o vreme...
dar crescând, învățăm.
Și când se întâmplă să găsim iubirea despre care am crezut
că nu mai există,
se întâmplă și durează, pentru totdeauna, sper!
Îi spun Misteriul, pentru că se întâmplă neașteptat și
durează...
Într-o lume învăluită în voaluri de abur și noapte,
Sufletele noastre plutesc ca niște corăbii fantomatice pe
mări necunoscute,
Îndrăgostindu-ne de cețurile viselor, de himerele iubirilor
trecătoare,
Fiecare fior pe care-l trăim, o flacără scurtă și intensă, care
ne arde și ne luminează,
Fiecare atingere o promisiune efemeră a eternității, dar
nesfârșită în adâncurile sale.
Ne căutăm perechea prin oglinzile apei, dansând la
marginea lumii,
Căutând să descifrăm codurile ascunse ale inimii în
umbrele soarelui apus,
Fără să înțelegem că adevărata iubire nu se dezvăluie prin
furtuni de emoții treptate,
Ci în tăcerea binecuvântată a momentelor când două
suflete se recunosc
În liniștea unui amurg etern, unde doar șoaptele înghețate
ale stelelor veghează.

134