Page 132 - DINCOLO DE REAL

DINCOLO DE REAL – vol. 2-

Ne regăsim pe noi înșine, fragmentați și reîntregiți,
dansând în cercurile nesfârșite ale visării.
În grădinile suspendate ale subconștientului, florile de
lumină cresc din semințele amintirilor,
Rădăcinile lor pătrunzând adânc în pământul fertil al
uitării.
Tot ce a fost odată viu, dar acum ascuns, se înalță ca niște
fantome luminoase,
Veghind peste tărâmurile visului, unde realitatea se topește
în reverie,
Fiecare petală, un vers dintr-o poezie nespusă, fiecare
frunză un mister nerostit.
Tot ce a uitat omul strigă după ajutor în vis,
Ca niște chihlimbare ascunse în pădurile ancestrale ale
minții,
Așteptând să fie descoperite de căutătorul de comori,
ghidat de lumina lunii.
În încrengătura de dorințe și vise, găsim uși secrete ce duc
spre odăile sufletului,
Fiecare vis un portal către altă lume, unde timpul nu
cunoaște granițe și amintirile renasc.
În curgerea fluxului de conștiință, valurile de emoții
învăluie spiritul,
Ca o mantie de stele ce acoperă cerul, în noaptea eternă a
viselor.
Tot ce a fost uitat șoptește întoarceri în tăcerea solemnă a
nopții,
Revelând esențe ascunse și adevăruri eterne în lumina
difuză a conștiinței.
Tot ce a uitat omul strigă după ajutor în vis,
Ca niște spirite de lumină căutându-și drumul înapoi către
cer,

131