Page 128 - DINCOLO DE REAL

DINCOLO DE REAL – vol. 2-

Ceasurile timpului măsoară secundele ca niște picături de
nisip în clepsidra vieții,
Spirale eterne de dezamăgiri și speranțe, pierdute între
bătăile mecanice ale inimii mele.
Fără îngrozirea de sine, rămân înnodat într-o iluzie
plăpândă, necunoscând limitele propriei existențe,
Dar când acea îngrozire mă străpunge, lumina adevărului
strălucește în umbrele adânci ale minții mele.
Sunt un copil al întunericului și al luminii, prins în dansul
cosmic al dualității,
Fiecare moment de trezire este o privire printr-o lentilă
secretă, unde se dezvăluie adevărata mea formă.
În oceanele melancoliei, dansez cu spectrele propriei mele
imperfecțiuni,
Fiecare sângerare a conștiinței, fiecare dorință de
transcendență, mă aduce mai aproape de adevăr.
A te trezi înseamnă a înfrunta febrele existenței, a vedea
adevărul gol-goluț sub mantia de stele,
Fiecare pas pierdut în negura viselor, fiecare dorință
mecanică, fiecare lacrimă nerostită,
Toate devin parte din simfonia cosmică a sufletului meu,
unde magicianul și mașina se contopesc,
Învățând să accept că neajutorarea este fundamentul
adevăratei cunoașteri,
Urmărind umbra propriilor gânduri, descopăr că în fiecare
cicatrice sălășluiește puterea de a renaște.
Pe drumul dintre vise și realitate, mă înalț și mă prăbușesc
ca o pasăre de foc,
Fiecare flacără de conștiință îmi arde aripile, dar din
cenușă, sufletul meu renaște.
Când îmi privesc nimicnicia în ochi, strălucirea infinitului
se oglindește în lacrimile mele,

127