Page 124 - DINCOLO DE REAL

DINCOLO DE REAL – vol. 2-

Un cor al umbrelor și amintirilor, cântând linia subțire
dintre vis și coșmar.
În sala crepusculară, dansăm pe marginea realității și
fanteziei,
Oglindirea ochilor mei, o felină enigmatică, mistere și
secrete îmbrățișate,
Pisica ți-a furat glasul, ghearele ei atingându-te cu grija
viselor neîmplinite.
Toți plutesc pe râul timpului cu coliere de stacojiu, fantome
ale memoriei încâlcite,
Pandora a deschis cutia, labirintul cunoscut de Alice
dezvăluindu-și enigmele,
Țara Minunilor, o țară a nebuniei și a morții, unde am
rămas pierduți,
Cei morți se adună la ceai și prăjituri, îmbrățișând amintiri
înțepenite.
Zenitul de onix, briciul înghețat și petalele de trandafir
negru se unesc,
Un carusel mistic de viscere și materie stacojie,
transformate în pene,
Phoenix-ul legendelor renaște, urmat de umbrele
întunericului care râvnesc lumina.
De aceea mă regăsesc aici, rătăcind printre umbre drapate
în tăcere,
Crezi că ai văzut poezie întunecată? Hm...
Cu ochii cusuți, mă îndoiesc de preceptele tale poetice,
Prima regulă, arta nu este voalată în culori șterse,
Eu nu mă conformez, nici nu voi dansa la bicele umbrei,
Jocul este viața, bine, să te văd în ring, copil al umbrelor.
Oh, și nu am devenit poet, m-am născut Poetio, cuprins de
umbră,
Egomania este necesară când pășești pe cărările gotice,

123