Page 129 - DINCOLO DE REAL

DINCOLO DE REAL – vol. 2-

Și în acea revelare mă scap de lanțurile mecanicității,
pășind în necunoscutul magiei propriei mele existențe.
Așa, în fiecare noapte de melancolie și magie, printre
umbrele propriilor mele iluzii,
Învăț să mă privesc în oglinda infinitului, îngrozit și
totodată purificat,
Înțelegând că trezirea nu este decât începutul unui dans
etern între umbră și suflet,
Un dans al realizării de sine într-o simfonie cosmică
nesfârșită, unde mă găsesc și mă pierd,
Tot ce sunt, strigând după ajutor în vis, sperând să aflu
adevărul în lumina eternă a conștiinței mele.

128