Page 125 - DINCOLO DE REAL

DINCOLO DE REAL – vol. 2-

Pe aleea întunecată, lamă lunecând, scântei zboară ca
fluturi de noapte.
Marsupialele se grăbesc, o vânătoare a umbrelor în joc de
lumină,
Mi-e foame de ceea ce este pierdut, carne de mahon într-o
lume amăgită,
Dar umbra mea rămâne mută, așteptând eternitatea,
chemarea surdă a infinitului.

124