Page 144 - DINCOLO DE REAL

DINCOLO DE REAL – vol. 2-

Împotriva pieptului sperând că poate mai există ceva
dincolo de aceste ziduri străvechi,
Lumina stelelor arde și pentru noi, cei care visăm la zori de
libertate.
Visam la ruperea lanțurilor invizibile, la regăsirea zorilor
extatice,
Unde frica e doar o relicvă veche îngropată în nisipurile
efemere ale timpului,
Și curajul o torță aprinsă în întunericul ce altădată ne
învăluia.
În ritmuri de tăcere adâncă, când liniștea e un ocean vast,
Gândurile mele se afundă în valurile de frici și amintiri de
demult,
Crăpăturile din zidurile peșterii devin ferestre către stele,
Un dans de lumini și umbre care reflectă dorințele
neîmplinite.
Dar găsesc alinare în dorința de a evada din aceste limite
impuse de frică,
Să viseze la nemărginirea cerească și la libertatea promisă
de lumi.
Simt în venele mele natura rebelă a unui vis de libertate, un
foc veșnic ce arde fără odihnă,
Cu o intensitate care sfidează ordinea tipărită pe zidurile
de piatră,
Fiecare gând al meu un act de rebeliune împotriva
banalității, fiecare bătaie a inimii un strigăt de libertate,
Rezonând dincolo de timpul limitat, în simfonia eternității.
Lupta noastră este să evadăm din peștera trecutului, să ne
devenim martorii propriei ascensiuni,
Cu cel mai mic efort îndreptat spre lumină, am revoluționa
lumea.

143