Page 148 - DINCOLO DE REAL

DINCOLO DE REAL – vol. 2-

Suntem ca două comete ce se intersectează pe cerul
eternității,
Lăsând dâre de lumină, o epifanie trecătoare ce arde
pentru totdeauna în adâncul sufletului.
Fiecare gest al tău, o chemare tăcută către ciudățenia mea,
un cântec
Într-o catedrală veche a inimii, unde cele mai ascunse
dorințe își găsesc vocea.
Ne-am regăsit printre astrele rătăcitoare, și fiecare râs,
fiecare vis pierdut
Era o notă a acestei simfonii secrete a iubirii, un tablou de
emisfere al culorilor ciudate.
Nopțile petrecute sub firmamentul strălucitor, unde stelele
veghează tăcut,
Visele noastre se împletesc ca iedera pe zidurile ruinelor
uitate.
În ochii tăi, văd universuri paralele, unde ciudățenia
guvernează regula sacră,
Fiecare ciob de vis își găsește locul în mozaicul iubirii
noastre.
Plângem și râdem, căci suntem făpturi ale contradicțiilor
divine,
Dansând pe marginea infinitului, pulsând de forță și
delicatețe,
Împreună, sub îmbrățișarea infinită a luminii și umbrelor.
În aceste clipe magice, când sufletele noastre se întâlnesc pe
câmpiile eterice,
Purtate de vântul destinului, simt că ciudățenia noastră
comună
E cheia care deschide porțile tărâmurilor necunoscute și
familiare,

147