Page 147 - DINCOLO DE REAL

DINCOLO DE REAL – vol. 2-

POEM 97

Suntem cu toții un pic ciudați. Și viața e un pic ciudată.
Și atunci când găsim pe cineva a cărui ciudățenie este
compatibilă cu a noastră,
ne alăturăm lor și cădem în ciudățenia reciproc
satisfăcătoare -
și îi spunem dragoste - dragoste adevărată.
Într-o lume de umbre și lumini danțante, stelele sunt
bijuterii aruncate pe cerul nopții,
Mă întreb adeseori cum ciudățeniile noastre se împletesc ca
rădăcinile copacilor bătrâni,
Fiecare dorință nerostită un ecou în cavitatea adâncă a
unui colț de univers.
Suntem suflete rătăcitoare prin păduri de visuri și realități
paralele,
Dorințele noastre ciudate se înalță ca aburii dimineții,
învăluind totul într-o ceață argintie
Ce îți întinde mâna în timp ce călătorim prin acest
spectacol nebun numit viață.
Amintirile curg precum râuri de lumină, fiecare strop o
poveste țesută în străluciri efemere,
Fiecare șoaptă a vântului purtându-mă înapoi la întâlnirea
noastră,
Unde ciudățenia mea a dansat cu a ta într-un dans cosmic
sub lumina pipăitoare a lunii pline.
Plutind prin mările necunoscutului, în căutarea unui spirit
care reflectă
În oglinzile sale aceleași ciudățenii ale inimii mele, o enigmă
care, în loc să ne despartă, ne atrage.
Și atunci când, în sfârșit, ciudatul nostru își găsește
perechea, magia începe să prindă viață.

146