Page 152 - DINCOLO DE REAL

DINCOLO DE REAL – vol. 2-

Transformându-mă în întreaga partitură, șoptindu-și
povestea în fiecare verset al existenței,
Fiecare pas un ecou al universului întreg, înțesat de taine.
În momentele de tăcere adâncă, când liniștea este un ocean
vast,
Furios înrădăcinat în amintiri și dorințe, mă pierd în
valurile infinite ale gândurilor,
Fiecare crăpătură în carapacea mea devenind o fereastră
către profundul cosmic,
Un dans de lumini și umbre ce reflectă toate dorințele
neîmplinite și iubirile pierdute.
Și totuși, găsesc alinare în paradoxul ființei, în refuzul de a
fi limitat de ceea ce sunt,
Visând etern la transcendență, depășind granițele
muritorilor.
Simt natura rebelă a sufletului meu, un foc veșnic ce refuză
să se stingă,
Arzând cu o intensitate care sfidează ordinea firească a
naturii,
Fiecare suflare, un act de rebeliune împotriva banalității,
fiecare bătaie de inimă, un strigăt de libertate,
Rezonând dincolo de limitele timpului, în simfonia
eternității.
Omul este singura creatură care refuză să fie ceea ce este,
Dar în aceast refuz găsește puterea de a visa, de a iubi, de a
spera și de a se transforma,
Într-o căutare nesfârșită de sensuri și adevăruri ascunse.
În aceste momente de liniște sfântă, unde universul își
șoptește tainele,
Îmi împletesc gândurile cu dorințele cosmice și șoaptele de
stele căzătoare,

151