Page 155 - DINCOLO DE REAL

DINCOLO DE REAL – vol. 2-

POEM 99

Ea nu este cu mine. Pot scrie cele mai triste versuri în seara
asta.
Scriu, de exemplu: "Noaptea e înstelată" și stelele fremătă,
în depărtare și mii de ecouri de tăcute dorințe
Își găsesc adăpost sub mantia întunecată a cerului,
Vântul nopții se întoarce pe tărâmuri stelare și cântă o
melodie străveche.
Pot scrie cele mai triste versuri în seara asta,
Am iubit-o, și uneori, în adâncul tăcerii, și ea m-a iubit.
În nopți ca aceasta, am ținut-o în brațe, sub mantia
înstelată,
Am sărutat-o de multe ori sub cerul infinit, fiecare sărut o
invocație a stelelor,
Și fiecare atingere se preschimba într-un vals cosmic în
noapte infinită.
Ea m-a iubit, iar uneori, în freamătul tainic al inimii, eu am
iubit-o pe ea,
Trebuie să iubești ochii ei mari, adânci ca abisurile
universului, scânteind de mistere neștiute.
Pot scrie cele mai triste versuri în seara asta,
Când răgazul gândurilor seacă în golul creat de absența ei,
Simt că am pierdut-o, și această noapte, adâncă ca o
prăpastie,
E mai nemărginită fără ea, fiecare umbră prelingându-se
ca un vis spart.
Versul pătrunde adânc în suflet, asemenea rouăi ce picură
tainic pe peluzele umbrelor,
Nu contează că iubirea mea nu a fost capabilă să o păstreze,
să o înfașe într-o harfă eternă.

154