Page 7 - DINCOLO DE REAL

DINCOLO DE REAL – vol 4-

POEM 153

Rătăcește prin nopțile cu neon, un artist în locul nepotrivit,
Nepotrivit pentru această viață înlănțuită, această eră
lipsită de grație.
Un timp al grabei goale, progres doar o fațadă iluzorie,
O viață înfometată de viață, îmbrățișarea plictisitoare a
birocrației.
În sufletul său, o umbră se află, interzicând îmbrățișarea
completă,
A acestei lumi absurde și agitate, o urmărire haotică și fără
sfârșit.
Chiar și când era copil, simțea focul, o arsură necruțătoare,
O libertate sălbatică nerealizată, o umbră feroce și severă.
O putere veche se agită înăuntru, în abis locuiește,
Un șoptit fantomatic în noapte, în vrăji ezoterice.
Convulsionând, zvâcnind, ca un țigan extatic,
Încearcă să spele întunericul, cu morala drept armă.
Se închină la normalitatea socială, sfințenia celor,
Care merg în lumina zilei, fără conștientizare de umbre
impunătoare.
Însă, adânc înăuntru, daemonul urlă, batjocorind,
hărțuind, sălbatic,
Forțându-l din celula Eului întunecat, în tărâmuri unde
este vrăjit.
Inundațiile creative îi cuprind mintea, forțe distructive se
împletesc,

6