Page 12 - DINCOLO DE REAL

DINCOLO DE REAL – vol 4-

Nu există povești în lume fără tine și în fiecare dintre ele te
ador,
Ești lumina nopților senine și tot ce dăinuie într-un
muritor.
Cândva, iubeam aroma pielii tale, și mă lăsam sedus de
vraja ei,
Un timp inconfundabil ce se prăvale, în sufletul ce strigă să
mă vrei.
Te biciuiam cu sforile privirii și te gustam prin lacrimi,
uneori,
Ca un joc de-a clipa și de-a mirii, când nu trăim aceleași
sărbători.
Îți sărutam coapsele virgine, cu setea unui pelerin bolnav,
Ce nu avea vindecare pentru sine, oricât ar fi fost sincer și
suav.
Îți puneam sărut în colțul gurii, să poți zâmbi plăcerii
dintre noi,
Și când unești trăirile cu nurii, între tăceri se poartă un
război.
Cândva, iubeam ce tu nu-mi spui și făceam tot la timpul
potrivit,
Eram al tău și mă plimbam haihui, pe trupul tău, cu șoapte
poleit.
Cu ce pot să te-ajut în prag de seară, când fluturii își caută
adăpost,
Și-n zbor albastru urcă și coboară, doar să le dea privirilor
un rost?

11