Page 15 - DINCOLO DE REAL

DINCOLO DE REAL – vol 4-

Iartă-mă, ceartă-mă, alungă-mă, departe de tot ce e rău,
Lasă-mi iubirea să curgă, năvalnic, prin sufletul tău!
Să mai putem străbate o vară, la fel de fericiți că suntem
noi,
Să jurăm că nu-i ultima oară când vom vorbi despre ploi.
Să ne păstrăm privirile împreună, ca un sărut să le unim,
Și la sfârșit de zi sau săptămână, tu să-mi rămâi început
divin.
Nu va ști nimeni ce putem face și cât de strânse-s inimile-n
piept,
Nu va ști nimeni când iubirea tace, în fiecare vis unde te-
aștept.
Spune-mi tu, a nu știu câta oară, de ce îmbrățișați suntem
mai buni,
De ce-mi e dragă vara aceasta și cum prin toate zilele e
luni!
Cu tine pot privi planeta în lumină, te pot iubi cu felul meu
de-a fi,
Pot invita speranțele la cină, cu tine pot iubi, cu tine pot
trăi.

14