Page 18 - DINCOLO DE REAL

DINCOLO DE REAL – vol 4-

Fii precaută în toate cele,
Când nopțile din umbră te răpesc cu stele,
Și părul tău strălucește sub mii de raze divine,
Îți vorbesc într-un grai minunat ce te-mbie.
Să nu păcătuiești cu inima-n tot,
Un cerc de foc vei pune-n loc.
În rugăciuni și în vraja păcatului neîndurat,
Rămâi aici și spune-mi că ești de dor învăluit.
Îmbrățișează-mi sufletul și clipa,
Înapoi dă-mi anii pierduți, pierdută aripă.
Fă, iubire, cumva să-mi vindeci rana,
Și nu mai crede-n îngeri prefăcuți pe seama.
Între cer și pământ găsești viața mea
Sfârtecată de colții nemiloasei iubiri, fără milă.
Sângerând peste flori și cuvinte de rând,
Fără un pic de-nțeles, trăiri lăsate în vânt.
Mă găsești lăcrimând sub copaci ruginii,
Căutând o ieșire din vis, fără de liniștea miilor dimineți.
Să trăiesc liniștit sub nori de plumb,
Să aparțin nimănui, dacă așa e scris, în drum.
Să iubesc ochii tăi în toamna târzie,
Când destinul e un val nevăzut, în mare pustie,
Sărutând nisipul unei plaje cunoscute,
Căutând pașii tăi în porturi neștiute.
Între cer și pământ, nimic nu-i pierdut,
Tu exiști la răscruce de gânduri, neîntrerupt.
Între tâmple argintii, ești un nou început,
Ești izvor ce-l ascult, către suflet curgând neprevăzut.
17