Page 14 - DINCOLO DE REAL

DINCOLO DE REAL – vol 4-

Convins că voi găsi un astru, să descifrez al clipelor mister.
Aș fi simțit căldura gurii tale, într-un sărut al buzelor
fierbinți,
În nopți când cerul se prăvale peste amurgul pașilor
cuminți.
Sunt, totuși, ființa ce-ți spune, de tot ce se-ntâmplă în lume,
De relele lumii și bune, de tot ce te strigă pe nume.
Sunt, totuși, iubirea de-o viață, sunt tot ce vrei tu să mă
faci,
Un bulgăr în palme de gheață, ce-ți simte căldura când taci.
Sunt sufletul tău ce mă doare, când ești în fiorduri, departe,
Parfum răvășit într-o floare și fila pierdută din carte.
Sunt, totuși, lumina ce vine, alături de numele tău,
Sunt umbra în vârf de coline, ducând o părere de rău.
Sunt, totuși, un om ca și tine, ce poartă prin lacrimi un dor,
De clipa ce nu ne-aparține și acest anotimp trecător.
Vino la mine într-o seară, când umbrele dorm pe pervaz,
Când lampa lumina-și coboară pe un rid înflorit pe obraz!
Trezește pădurea din mine și încearcă prin ea să te plimbi,
Chiar dacă în noaptea ce vine, frunzișul dorești să i-l
schimbi!
Dă foc, dă-mi să beau, fă ceva, armăsarii gonește-i din
sânge,
Să bată, prin inima mea, un dor de potcoavă ce plânge!
Din iarba bolnavă de tine, crescută sub falnici copaci,
Hrănește-mi caii și suspine, strigă-mă-ntruna când taci!
Adu-mi furtuna să ude pământul în care te cresc,
Lasă-mi speranțele crude, prin tot ce întâlnești, nefiresc!
13