Page 37 - Simpozion Orasul Viitorului

 să nu li se dea tuturor copiilor aceeaşi copie a unui obiect model fabricat de învăţătoare în
faţa lor,deoarece în felul acesta este exclusă posibilitatea elaborării unui proiect sau a unei
invenţii creatoare din partea copiilor, ceea ce duce la o imitaţie pasivă.
Respectarea acestor principii favorizează o activitate creatoare, de cercetare, de tatonare, de
reflexie.
În cadrul orelor de educaţie tehnologică am stimulat potenţialul creativ al copiilor cu fiecare
prilej ivit prin formularea de întrebări-problemă, prin aşteptarea mai multor răspunsuri la aceeaşi
întrebare, prin antrenarea tuturor şcolarilor folosind diferite procedee în organizarea şi desfăşurarea
lecţiilor, prin încurajarea comunicării între copii în cadrul muncii pe grupe.
Pentru a cultiva gândirea creatoare a elevilor mei i-am încurajat să dea întrebuinţări variate
diferitelor obiecte. De asemenea, am utilizat metoda explorării care presupune rezervarea în cadrul
lecţiilor de abilităţi practice a timpului necesar pentru ca elevii să poată cerceta şi explora obiectele
şi materialele noi, înainte de a fi utilizate. Descrirea verbală a materialelor de lucru este utilă pentru
încurajarea gândirii creatoare, deoarece îi ajută pe elevi să-şi exprime ideile creatoare viu, clar şi
expresiv. În cadrul temei „Obiectele noi devin deşeuri, deşeurile pot deveni obiecte noi?” am
sugerat copiilor să transforme materialele care nu le mai folosesc la nimic în elemente componente
ale unor obiecte decorative noi. În acest sens,copii au realizat din flacoane, resturi de ascuţituri de
creioane, bucăţi de material textil, ambalajele bomboanelor de ciocolată, lucrări precum: ,,Omida”,
,,Îngeraşi”, ,,Melcul”, ,,Ghiocei”, ,,Trusa pentru biroul meu”, ,,Coșulețul pentru ouă”, ,,Palmieri”,
,,Mărţişoare”.
În timp ce copiii lucrau, am obişnuit să adaug unele materiale şi obiecte noi pe care ei să le
includă în lucrări stimulându-le astfel, gândirea creatoare. În timp ce copiii realizau un om de
zăpadă din mohair, aracet şi hârtie, le-am dat vată, griş incitându-i la căutări noi.
Un alt tip de intervenţie pedagogică este necesară în cazul în care se aduc în sala de clasă
materiale, obiecte. Am pus întrebarea: Ce putem face din ele? În funcţie de materialele sau obiectele
aduse am elaborat proiecte colective sau individuale. Am prezentat copiilor paste făinoase,
bomboane (de diferite forme), scoici de dimensiuni mici şi am hotărât ce putem face cu ele.
Acest gen de activităţi i-a stimulat pe elevi în crearea altor lucrări, folosind şi alte material:
seminţe, fasole, frunze, figure geometrice decupate.
Experienţa mea a dovedit că lucrând prea des după şablon, copiilor li se limitează
posibilitatea dezvoltării imaginaţiei şi gândirii. Iată de ce pe lângă hârtie, deşeuri plastice şi textile,
material lemons am utilizat foarte mult material din natură. Natura oferă elevilor materiale variate şi
interesante, a căror observare, colecţionare, sortare, conservare şi prelucrare contribuie la lărgirea
orizontului de cunoştinţe, la perfecţionarea priceperilor şi deprinderilor, la stimularea şi dezvoltarea
creativităţii. De aceea consider că prin diversitatea formelor, a coloritului şi a posibilităţilor de
îmbinare a materialelor din natură se deschide câmp larg manifestării imaginaţiei şi gândirii
creatoare.
În cadrul unor plimbări efectuate în curtea şcolii şi în parc, elevii au participat direct la
strângerea materialului din natură. Profunda lor concentrare în activitatea de a aduna cele mai
reuşite materiale din natură a însemnat pentru ei o intensă activitate de observare, de analiză, de
selecţie a materialelor. Elevii au adăugat astfel la colecţie frunze de diferite forme, culori şi mărimi,
castane, conuri de brad, ghindă, crenguţe uscate, pietre, etc. În natură copiii se manifestă deosebit,
sunt mai activi, cu o permanentă bună dispoziție.
Apoi, elevii au comparat, diferenţiat şi clasat după caracteristicile specifice, descoperind
multe asemănări cu obiecte cunoscute: frunzele ar semăna cu palma unei mâini cu degetele

32