Page 44 - Simpozion Orasul Viitorului
P. 44

Călător în viitor

                                                                           prof. înv. primar MAROSY ȘTEFANIA,
                                                                        Școala Gimnazială  „Iuliu Maniu’’ Zalău

                       Greu  ne  putem  imagina  că  un  scriitor  poate  anticipa  viitorul  ştiinţei  sau  tehnologiei.
               Literatura nu are, aparent, o legătură cu aceste domenii exacte. Cu toate acestea, există numeroase
               exemple de autori „vizionari”, care au anticipat în lucrările lor science-fiction anumite aspecte din
               evoluţia  societăţii  noastre,  descriindu-le  uneori  în  amănunt  și  inspirând  diferiți  cercetători  și
               inventatori care au dispus de cunoștințele și materialele necesare pentru a le construi și pentru a ne
               putea bucura de ele în zilele noastre.
                       Unii autori care intră în acest experiment cu un viitor plauzibil, imaginându-și unde ne-ar
               putea  duce  tendințele  sociale  contemporane  și  descoperirile  recente  în  domeniul  științei  și
               tehnologiei, vorbesc despre un viitor mai  apropiat,  de  exemplu William Gibson  (care a inventat
               termenul  "spațiu  cibernetic").  Acesta  este  bine  cunoscut  pentru  poveștile  sale  surprinzătoare  și
               influente,  publicate  în  anii  1980,  ilustrând  viziunile  unei  societăți  globale  hiper-conectate  la
               tehnologie în care hackerii și spectacolele violente cotidiene fac parte din viața de zi cu zi. Pentru
               alți autori, viitorul servește în principal ca o metaforă și fac referire la un viitor mai îndepărtat. Le
               Guin,de  pildă,  care  prin  binecunoscutul  său  roman  din  1969  "Mâna  stângă  a  întunericului",
               proiectează cititorul într-o lume îndepărtată, populată de hermafrodiți modificați geneticși îl face să
               experimenteze  modul în care societatea ar fi diferită dacă ar fi lipsită de gen.
                       Deoarece genul SF acoperă spectrul de la plauzibil la fantezist, relația sa cu știința a fost atât
               cultivatoare cât și contradictorie. Pentru fiecare autor care examinează cu meticulozitate ultimele
               evoluții din fizică și știință, există și alți autori care inventează tehnologia "imposibilă" pentru a
               servi drept dispozitiv de complot,cum ar fi comunicatorul instantaneu și superluminal (cu viteza
               mai mare decât cea a luminii) al lui Le Guinsau pentru a permite comentarii sociale în urma unor
               lucrări, de exemplu modul în care HG Wells folosește mașina de călătorie în timp  pentru a proiecta
               cititorul în viitorul îndepărtat pentru a fi martorul destinului dezastruos al rasei umane.
                       Cărțile science-fiction și fantezie sunt adesea doar predicțiile autorilor despre ceea ce cred
               că lumea va fi în 10, 20 sau sute de ani. Dar, uneori, acești autori au prezis în lucrările lor unele
               aspecte în detaliu, facând referiri exacte cu privire la unele invenții tehnologice și norme sociale
               care nu erau prezente nici măcar în stadiu de proiect sau concept și care acum, în zilele noastre,
               există și funcționează, facând parte din structura societății noastre.I ată câteva exemple :
               "Paris în secolul XX" de Jules Verne (1863)
                       Mulți  critici  afirmă  că  nu  a  fost  cea  mai  reușită  lucrare  a  lui,  dar  ceea  ce  o  face  mai
               interesantă  sunt  invențiile  pe  care  le-a  prezis  cu  aproape  100  de  ani  înainte  de  a  fi  descoperite.
               Acestea includ submarinul și tehnologia necesară pentru a ateriza pe Lună. Aceste invenții au fost
               surprinse și în alte cărți ale lui Verne, dar "Paris" a fost scris prima dintre acestea. Aceasta a fost
               publicată când unul din nepoții lui Verne a descoperit manuscrisul în 1989 într-un presupus sifonier
               gol.
                       An express of the future de Michel Verne (1888)
                       Michel, fiul lui Jules Verne, a scris "An express of the future" la începutul secolului al XX-
               lea, la 25 de ani după "Paris în secolul XX". Povestea scurtă descrie un tunel transatlantic teoretic în
               care trenurile sunt propulsate prin tuburi pneumatice de aer sub presiune. În zilele noastre, această
               idee sună extrem de familial, mai ales dacă ne gândim la Hyperloop-ul propus recent de Elon Musk,
               care  se  află  deja  în  construcţie  în  deşertul  Nevada.  Conceptul  denumit  ,,al  cincilea  mod  de


                                                                                              39
   39   40   41   42   43   44   45   46   47   48   49