Page 68 - Simpozion Orasul Viitorului

imaginaţie. Autorul francez a susţinut mereu ca el nu scrie pură ficţiune şi şi-a provocat
contemporanii să gândească dincolo de limitele impuse de propria realitate.
O altă carte, „De la Pământ la Lună” imresionează prin acurateţea detaliilor. Scriitorul este
un adevărat vizionar care descrie o călătorie de la Pământ la Lună, ce seamănă cu călătoria făcută
de americani spre Lună, dar care s-a petrecut cu un secol mai târziu. Creativitatea sa genială l-a
făcut pe Jules Verne să descopere sau să ghicească din ce material se va face naveta spaţială ce va
duce oamenii pe Lună. Astfel, el a ales aluminiul, deşi în epoca sa era un metal recent descoperit
depre care nu se cunoştea prea multe, iar intuiţia sa a fost corectă, pentru că naveta ce a plecat în
realitate pe Lună, Un secol şi ceva mai târziu, era făcută din aluminiu. Detaliile cu care descie
această călătorie, care pentru el era una imaginară, sunt pentru cititorul modern contrariante,
lasându-i acestuia din urmă impresia că autorul SF stăpânea arta călătoriei în timp. Totuşi, în cazul
lui Jules Verne, vorbim despre o creativitate deosebită şi o intuiţie fenomenală, care l-au ajutat să
răpundă la întrebări de neimaginat pentru contemporanii săi, dar perfect inteligibile pentru noi, cum
ar fi aceea a modalităţii în care oamenii vor putea străbate în viitor drumul de la Pământ la Lună.
O altă personalitate care a marcat profund cultura modernă este George Orwell. Societatea
de tip orwelian este coşmarul pe care viitorul ni-l poate aduce, un coşmar zugravit realist în cartea
„O mie nouă sute optzeci şi patru”.
George Orwell, scriitor de secol XX, aduce în prim plan angoasele lumii moderne.Romanul
său, „O mie nouă sute optzeci şi patru”, descrie o societate utopică de tip totalitar, în care destinul
individului se desfăşoară sub atenta supraveghere a „Fratelui cel Mare”- Big Brother, o entitate
depersonalizată şi nu tocmai binevoitoare.Romanul a apărut în 1949 şi descrie o teamă majoră a
omului modern, aceea de a nu ajunge o rotiţă a unui imens sistem, în care dorinţele şi aspiraţiile
individului nu mai există. „O mie nouă sute optzeci şi patru” este istoria unui intelectual, Winston
Smith, care trăieşte sub opresiunea guvernului totalitarist al Oceaniei, într-o Mare Britanie
posterioară unui război nuclear între Est şi Vestşi a cărui revotă se realizează prin scrierea unui
jurnal. Această societate îşi are ca sursă de inspiraţie regimurile totalitare ale secolului XX,
stalinismul şi nazismul, dar merge puţin mai departe vorbind despre o era în care tehnologia permite
controlul gândurilor şi al acţiunilor şi influenţarea individului să aleagă ceea ce i se oferă, nu să
caute să descopere ce îşi doreşte cu adevărat su cine este el cu adevărat. Societatea imaginată de
Orwell are ceva din societatea de consum a zilelor noastre şi angoasa trăită de omul modern că toate
mişcările sale îi pot fi suparvegheate.
Personajul cheie al romanului este Big Brother, entitate care supraveghează orice mişcare a
individului, orice gând. Big Brother oferă protecţia, grija organizaţiei pe care o reprezintă, dar, în
acelaşi timp, nimc nu se poate petrece fără ştirea şi acordul său, astfel acesta ajunge de fapt să
controleze şi îngrădească libertatea individului. Imaginea tele-ecranelor care funcţionează în fiecare
cameră şi care nu pot fi oprite, duce cu gândul din nou la lumea de astăzi, sufocată de tehnologie.
„O mie nouă sute optzeci şi patru” a imprimat foarte mulţi termeni şi idei în cultura
contemporană, de exemplu Big Brother- entitatea care supraveghează nevazută fiecare acţiune sau
gând al individului,poliţia gândirii- entitate care generează un fel de gândire corectă, opusă altora,
greşite, şi care pedepseşte orice abatere de la normă, manipularea prin slogan.
Formula „Big Brother is watching you”- Fratele cel Mare e cu ochii pe tine- devine angoasa
omului modern, care, prin tehnica modernă, trăieşte conectat la ceilalţi, iar această conectivitate
permanentă poate deveni la un moment dat o îngrădire a propriei libertăţi.
În încheiere, putem afirma că viitorul rămâne un vis al minţii umane şi că marile
personalităşi din toate timpurile şi-au folosit imaginaţia creatoare pentru a-l înfăţişa. Rămâne ca
omul modern să folosească trecutul pentru a-şi transforma viitorul într-o viziune luminoasă despre

63