Page 70 - Simpozion Orasul Viitorului

Stimularea și dezvoltarea creativității elevilor- premisă a dezvoltării
personalității elevilor

prof. înv. primar ANCA-IOANA SZABO,
Școala Gimnazială ,,Simion Bărnuțiu’’ Zalău

Prin învăţarea creativă nu se urmăreşte neapărat a se face din fiecare copil un geniu, dar
putem şi trebuie să reuşim, ca dascăli, să facem din fiecare copil un participant activ – independent
sau în grup – la „redescoperirea” adevărurilor despre lucruri şi fenomene, atunci când i se indică
direcţiile de cercetare sau i se dau notele definitorii, să-şi pună întrebări similare cu cele pe care şi le
pune cercetătorul ştiinţific cum ar fi: „cine”, „ce”, „unde”, „prin ce mijloace”, „în ce scop”, „cum”,
„când”, deoarece ele întreţin interesul pentru cunoaştere şi corespund spiritului de curiozitate al
copilului.
Creativitatea face posibilă crearea de produse reale sau pur mintale, constituind un progres
în planul social. Componenta principală a creativității o constituie imaginația. Dar creația de valoare
reală mai presupune și o motivație, dorința de a realiza ceva nou,ceva deosebit. Și cum noutatea,
azi, nu se obține cu ușurință, o altă componentă este voința, perseverențaîn a face numeroase
încercări și verificări.
Elementele esențiale prin care se poate constata existența creativității sunt: noutatea și
originalitatea, flexibilitatea, fluența, sensibilitatea senzorială ingeniozitatea, expresivitatea. În afară
de faptul că este o capacitate și aptitudine a personalității, a intelectului, este în acelasi timp, un
proces si un produs.
Cultivarea gândirii inovatoare a devenit o sarcină importantă a școlilor. Pe lângă efortul
tradițional de educare a gândirii critice, stimularea fanteziei apare și ea ca un obiectiv major.
Aceasta implică schimbări importante, atât în mentalitatea profesorilor, cât și în ce privește
metodele de educare si instruire.
În primul rând, trebuie schimbat climatul, pentru a elimina blocajele culturale și emotive,
puternice în școala din trecut. Se cer relații destinse, democratice, între elevi și profesori, ceea ce nu
înseamnă a coborî statutul social al celor din urmă. Modul de predare trebuie să solicite
participarea, inițiativa elevilor. Metodele activ-participative fiind sunt tot mai utilizate în școala
românească.
Aspiratia spre dezvoltarea spiritului creativ a dus la conceperea unor metode care, pe de o
parte, să combata blocajele, iar pe de alta, să favorizeze asociația cât mai liberă a ideilor, utilizând
astfel la maximum resursele inconștientului.
La nivelul claselor I – IV , în structura metodelor activ-participative, alături de
brainstorming, îşi găsesc cu maximă eficienţă locul, cubul, metoda celor şase pălării, chindogu,
diagramele why-why, diadramele Ishikawa, jocurile didactice, care constituie o punte de legătură
între joc ca tip de activitate dominantă în care este integrat copilul în perioada preşcolară, şi
activitatea specifică şcolii – învaţarea.
Categoria de activităţi care oferă terenul cel mai extins pentru cultivarea creativităţii îl
constituie activităţile în care se lasă elevilor independenţă deplină:
 compunerea şi rezolvarea pe căi diferite a exerciţiilor şi problemelor;
 scoatereaşiformulareaideilorprincipaledintr-un text;
 elaborarea compunerilor;

65