Page 58 - Simpozion Orasul Viitorului 1

Dezvoltarea creativității elevilor în cadrul orelor de religie

prof. MARCEL PETREAN,
Școala Gimnazială ,,Corneliu Coposu’’ Zalău

Ca dascăli ne punem întrebarea cum să desfăşurăm demersul nostru didactic pentru a ajunge
la sufletul copilului, la pătrunderea adevărurilor de credinţă, la cunoaşterea lui Dumnezeu prin
Hristos „Lumina lumii ”, la transpunerea în practică a acestor adevăruri prin relaţionare faţă de
semeni.
În activitatea didactică trebuie să avem în atenţie nu numai pregătirea de specialitate, ci şi
perfecţionarea pregătirii metodice, pentru a realiza o proiectare optimă a activităţii instructiv–
educative, care vizează idealul disciplinei Religie, formarea personalităţii religios-morale a elevului,
creştinul în devenire.
Îmbinăm metodele tradiţionale cu cele specifice disciplinei (cântarea religioasă, rugăciunea,
lectura, interpretarea textului biblic, lectura explicativă, exerciţiul moral, îndrumarea teoretică şi
practică), însă acordăm o atenţie deosebită metodelor activ- participative, centrate pe elev, care
dezvoltă creativitatea elevilor.
Fiecare metodă pe care o aplicăm în anumite secvenţe de lecţie poate fi considerată activă în
măsura în care pune în mişcare operaţiile gândirii şi sufletul, dacă motivează elevul pentru studiu şi
îmbogăţeşte astfel bagajul său de cunoştinţe. Metoda în sine este eficientă dacă este adaptată
obiectivelor, conţinuturilor, achiziţiilor în timp ale elevilor, particularităţilor individuale şi de vârstă
specifice ale acestora.
Se doreşte astăzi în şcoală, punerea în practică a unor strategii activ-participative, care au un
caracter dinamic, prin care procesul de predare şi învăţare se realizează prin cooperare,
interdependenţă şi independenţă. Se urmăreşte astfel dezvoltarea creativității elevilor.
Orice strategie didactică este eficientă numai în măsura în care transmiţând cantitatea de
informaţii reuşeşte să-i antreneze pe elevi în asimilarea ei activă şi creatoare, Conlucrarea dintre
profesor şi elev conferă strategiei o dimensiune psihosocială, datorită multiplelor relaţii
interpersonale.
Proiectarea procesului de învăţământ în funcţie de aptitudinile elevilor,de ritmul lor de
lucru, axarea învăţării pe aşteptările şi interesul lor pentru activitate, legarea şcolii de practica vieţii
creştine presupune în primul rând o activizare a proceselor mentale care se obiectivează în
competenţe, comportamente şi conduite.
Voi prezenta câteva metode interactive, aplicate cu succes la orele de religie, care contribuie
cu succes la dezvoltarea creativității elevilor.
Jocul de rol (dramatizarea) poate fi folosit în lecţiile de transmitere şi însuşire a noilor
cunoştinţe, de evaluare, de recapitulare a cunoştinţelor, comunicarea şi fixarea cunoştinţelor,
aprecierea, asocierea sau la interpretarea unor scenete cu caracter religios (serbările desfăşurate în
aşteptarea Naşterii Domnului sau a Învierii Domnului).
Pentru a fi eficient, scenariul trebuie să fie spontan şi să nu dureze mai mult de 5-10 minute,
după care urmează intervenţiile şi comentariile.
Metoda oferă posibilitatea de a te pune în pielea personajului. In timpul jocului ne adresăm
personajelor şi la sfârşit întrebăm cum s-au simţit şi ce au învăţat din această experienţă.
Am aplicat metoda la lecţia Învierea lui Lazăr (clasa a VII-a), Pilda fiului risipitor (clasa a
VI-a), Despre Ierarhia bisericească (clasa a VI-a).

53