Page 57 - Simpozion Orasul Viitorului 1

Jocul secretelor
Secretele pot determina crearea unor descrieri sau întâmplări care ar putea constitui
dezvăluirea acelui secret. Copiii sunt întotdeauna fascinaţi de secrete şi caută să le explice în felul
lor, folosindu-şi imaginaţia.
Exemple: „ Pisicuţa mea are un secret, pe care nu l-a spus nimănui. Oare care ar fi acest
secret?”
„ Mergând spre casă mi s-a aşezat o păsărică pe umăr şi mi-a povestit şoptit ceva. Ce
credeţi că mi-a povestit ? ”
Realizaţi o compunere cu titlul „Secrete” pornind de la următoarea introducere:
„ În faţa casei văd un câine şi o pisică. Se privesc unul pe celălalt şi par mulţumiţi. Ca prin
minune îi aud zicând: „-Îţi voi spune secretul meu, dacă şi tu mi-l spui pe-al tău.”
O altă modalitate de stimulare a creării poveştilor este „greşind poveştile”.
Copiilor mai mici le place să asculte aceeaşi poveste de mai multe ori. Ei au nevoie de
ordine şi siguranţă, de aceea, la început, nu acceptă nici o modificare a poveştii, comportându-se ca
nişte conservatori.
Jocurile didactice în majoritatea lor au ca element dinamic întrecerea între grupe de elevi
sau chiar între elevii întregului colectiv, făcându-se apel nu numai la cunoştinţele lor, dar şi la
spiritul de disciplină, ordine, coeziune, în vederea obţinerii victoriei. Întrecerea prilejuieşte copiilor
emoţii, bucurii, satisfacţii.
Jocul didactic constituie o eficientă metodă didactică de stimulare şi dezvoltare a motivaţiei
superioare din partea elevului, exprimată prin interesul său nemijlocit faţă de sarcinile ce le are de
îndeplinit sau plăcerea de a cunoaşte satisfacţiile pe care le are în urma eforturilor depuse în
rezolvare.
Jocurile didactice sunt antrenante pentru toţi elevii şi acţionează favorabil şi la elevii cu
rezultate slabe la învăţătură, crescându-le performanţele şi căpătând încredere în capacităţile lor,
siguranţă şi promptitudine în răspunsuri, deblocând astfel potenţialul creator al acestora. Asadar, în
perioada micii scolarități, imaginația se află în plin progres atît sub raportul conținutului cât și al
formei.
Cum încurajăm creativitatea copiilor?
- prin asigurarea unui mediu care permite copilului să exploreze și să se joace fără restrângeri
exagerate.
- prin adaptarea la ideile copilului, fără a încerca o structurare a ideilor lui astfel încât să se
potrivescă cu cele ale adulților.
- prin acceptarea ideilor neobișnuite ale copilului, fără a judeca modul divergent în care acesta
rezolvă o problemă.
- folosind modalități creative pentru rezolvarea problemelor, în special a problemelor ce apar în
viata de zi cu zi.
- alocând destul timp copilului pentru explorarea tuturor posibilităților, pentru trecerea de la
ideile obișnuite la idei mai originale.
- încurajând procesul, iar nu scopul.
Bibliografie:

1. Roco M. –Creativitatea individuală şi de grup; Bucureşti, Editura Academiei, 1979;
2. Roşca Alexandru –Creativitate; Bucureşti, Editura Enciclopedică Română, 1972;
3. Ţopa L. –Creativitatea; Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1980;
4. Tereza Amabile- Creativitatea ca mod de viata; Bucureşti, Editura Tehnica, 1997

52