Page 61 - Simpozion Orasul Viitorului 1

Metode de valorificare a creativităţii elevilor

prof.inv.primar ANDREEA VALENTINA PINTEA,
Liceul Tehnologic „Octavian Goga” Jibou

Creativitatea ia multe forme la copii – surpriza de final a unei povestiri a unui elev de clasa I
despre animalele sale împăiate, planul unui elev de clasa a V-a de a împărţi corect terenul de joacă,
robotul unui elev de liceu şi metoda unui elev care studiază biologia de a reconstrui habitatul unei
păsări din zonă. Eforturile creative ca acestea aduc beneficii atât celor cărora le aparţin, cât şi
societăţii în care trăiesc, cresc şi sunt educaţi.
Să-i ajuţi pe elevi să-şi dezvolte creativitatea este un obiectiv care merită efortul, chiar şi
numai pentru dezvoltarea personală. O poezie care este citită doar de poet, o idee de a face
activităţile casnice mai eficiente, o privire profundă asupra lumii din jurul nostru pot să nu fie
cunoscute, dar au totuşi puterea de a face ca viaţa să aibă mai mult sens şi să fie mai plăcută. Teresa
Amabile (1983) susţine că orice persoană cu un nivel normal de inteligenţă poate aspira să devină
creativă într-un anumit domeniu şi toată lumea poate beneficia de „emoţia şi culoarea” (Nickerson
1999 400) pe care aceste realizări creative le aduc în viaţa noastră.
Deşi „emoţia şi culoarea” în viaţă reprezintă cu siguranţă un obiectiv care merită să fie
urmărit, cei mai mulţi dintre noi trăim într-o lume reală, în care suntem responsabili pentru
diferitele rezultate ale elevilor noştri. Să ne facem griji pentru îmbunătăţirea creativităţii elevilor,
atunci când succesul este apreciat pe baza rezultatelor şcolare şi a punctajelor la teste? Sternberg şi
Lubart (1999) ne dau veşti bune. Ei susţin că cercetările arată că atunci când elevilor creativi li se
predă şi sunt evaluaţi într-un fel care pune preţ pe creativitatea lor, şi rezultatele lor şcolare se
îmbunătăţesc, aşa că predarea care urmăreşte să dezvolte creativitatea elevilor poate avea şi alte
avantaje în afară de a face o persoană mai fericită şi mai productivă pentru societate; ea poate duce
şi la îmbunătăţirea punctajelor obţinute de elevi la teste.
Oamenii se gândesc adesea la creativitate ca la ceva magic şi misterios. Există cu siguranţă
ceva ciudat şi minunat într-o creaţie cum ar fi o operă de artă sau o idee revoluţionară. Cei care
studiază creativitatea cred totuşi că produsele extraordinare rezultă din procese de gândire obişnuite,
ceea ce înseamnă că toţi ne putem dezvolta creativitatea într-o anumită măsură.
Indivizii creativi dispun de o combinaţie de abilităţi intelectuale, trăsături de personalitate şi
cunoştinţe într-un domeniu. Aceştia au capacitatea cognitivă de a se ocupa de situaţii complexe,
deţin un set de instrumente pe care le pot utiliza pentru a genera multe idei şi sunt capabili să se
concentreze în totalitate asupra unei sarcini (Amabile 1983). După Sternberg şi Lubart (1999),
indivizii creativi au ceea ce ei numesc o „abilitate sintetică” de a vedea problemele într-un fel nou,
o „abilitate analitică” de a decide care idei merită a fi urmărite şi care nu, precum şi abilitatea de a-i
convinge pe alţii că ideile lor sunt valoroase.
Creativitatea înseamnă mai mult decât „creier”, totuşi. Persoanele care sunt foarte creative
au şi trăsături de personalitate şi de caracter care contribuie la producerea unor soluţii neobişnuite şi
adecvate la probleme. Două dintre cele mai importante trăsături sunt predispoziţia de a-şi asuma
riscuri rezonabile şi abilitatea de a tolera niveluri ridicate de confuzie şi ambiguitate (Sternberg şi
Lubart, 1999).
Au existat multe discuţii referitoare la relaţia dintre curiozitate şi flexibilitate. Pentru a fi
creativ trebuie să fii capabil să vezi lucrurile din diferite perspective şi să-ţi schimbi punctul de
vedere atunci când aşa cere situaţia. Indivizii creativi au şi auto-eficacitate şi cred în capacitatea lor
de a îndeplini sarcini dificile şi sunt perseverenţi în depăşirea obstacolelor.

56