Page 22 - unirea 8-9

8-9
Doina Iovănel

Spineanu

100 de ani de demnitate naţională

În destinul fiecărui popor, există cruci şi măcar, respectând-o cu sfinţenie! Ei ne-au dat o ţară
răscruci... în destinul fiecărui om, există suişuri şi întregită, împlinită în hotarele sale, unită şi înfrăţită cu
coborâşuri... în destinul fiecărei istorii, există culmi şi icoanele şi îngerii, o ţară ca un cer rotund şi limpede,
prăpăstii... Pe toate însă le leagă acelaşi fir călăuzitor, răsfrânt în câmpie şi-n cărările lungi, de la miazăzi, la
nevăzut şi nesfârşit, al speranţei eterne că Dumnezeu miazănoapte... – cărările ţării, ”palmele” sfinţilor, peste
nu ne-a spus încă ultimul Său Cuvânt, ci, dimpotrivă, care trec paşii noştri, uneori neştiutori, alteori nepăsă-
ne-a lăsat în ”ograda” Universului să fim stăpâni peste tori... De prea puţine ori, tălpile noastre simt bătăile
timp şi să-l prefacem în eternitate, prin faptele noastre, inimilor acoperite de ţărână; de prea puţine ori, tălpile
prin felul în care vom şti să ne împlinim datoria sacră, noastre simt zvâcnetul sângelui scurs într-un şuvoi
pentru care am fost zămisliţi! Şi asta ne face puternici, fierbinte, în bătăliile pentru neatârnarea neamului! Ar
ne dă încrederea că putem fi învingători, chiar şi atunci trebui, poate, să ne închinăm la fiecare pas, pentru
când totul, în jurul nostru, ne este potrivnic, ne dă tă- că, sub fiecare palmă de pământ, odihneşte un sfânt!
ria să ne ridicăm mereu... şi mereu... şi mereu, şi s-o Trupul omului trece în trupul pământului, se preface
luăm de la capăt! Şi nu vom găsi o istorie mai eloc- în lut, apoi, în iarbă şi flori şi arbori... şi, din ele, mai
ventă, în această privinţă, precum este istoria noastră, departe, în cântecul păsărilor.
a românilor, poporul care şi-a sfidat moartea, de atâ-
tea ori, chiar azvârlit în genunchi, care şi-a luminat
temniţa, cu făclia credinţei, care s-a ridicat din noroiul
înrobirilor, mai curat la suflet şi la cuget, care s-a hră-
nit, uneori, doar cu speranţa zilei de mâine, a ”trezirii”
din noaptea uitării şi umilinţei nedrepte! Când îţi iei,
ca tovarăşi de drum, demnitatea, curajul, adevărul şi
dreptatea, să fii sigur că nu te va clinti nicio furtună,
din mersul tău, din ţelul tău, din visul tău! Nu trebuie
să vrei să fii erou, ca să ajungi erou! Va avea grijă de
asta Cel care i-a pus în mâna ”armele” cugetului drept,
ale spiritului înalt, ale dorinţei de a sluji Binelui, până
la capăt! Aş spune că dragostea de rădăcini şi de ra-
muri, dă tărie trunchiului, îl face să reziste oricărui tă-
iş de secure... Aşa rămân, în picioare, pădurile şi devin
seculare, aşa nu au moarte arborii adevăraţi! Noi,
românii, suntem fraţi cu stejarii şi brazii, şi nimeni nu
ne va putea preschimba în ierburi târâtoare şi nevolni-
ce! Îmi place să cred că toate aceste cuvinte, pe care
le-am scris spre dreapta cinstire a strămoşilor noştri,
ce s-au jertfit pentru noi, mai pot fi încă atribuite şi
multor altora, dintre urmaşi! Îmi place să cred că noi,
românii de astăzi, vom merge pe urmele lor, străduin- Pictură de:
du-ne să nu le nesocotim zbaterea, sacrificiul, jertfa Doina Iovănel Spineanu
supremă! Îmi place să cred că vom putea fi drepţi,
buni şi viteji, asemeni lor, desăvârşindu-le truda sau,

22