Page 27 - unirea 8-9

8-9
mijloc pentru reglementare a raporturilor inter-
naţionale”. Sunt salutaţi fraţii din Bucovina, ca şi
alte naiuni (cehoslovacă, austro-germană, sârbă,
polonă şi ruteană) ce-şi câştigaseră libertatea mai
dinainte. Întreaga naţiune trebuie să se ”închine cu Ne vom lua fiecare bucată de pământ, o vom
smerenie înaintea acelor bravi români care şi-au apăra, o vom iubi, pentru a o merita! Noi, românii,
vărsat sângele în acest război pentru libertatea am învăţat să ne luăm ţara în suflet ’i să mergem
şi unitatea naţiunii române”; reprezentanţii tuturor oriunde cu ea, pentru a rămâne împreună, unii întru
românilor au transmis gândurile de mulţumire şi de eternitate!
admiraţie, ale naţiei noastre, puterilor aliate care, prin
lupta dusă împotriva duşmanului comun, ”au scăpat Iubirea noastră, de Neam şi de ţară, este
civilizaţia din ghearele barbariei”. La ora 12:00, hrana spirituală a devenirii şi demnităţii naţio-
din ziua de 1 Decembri 1918, ”prin votarea unanimă nale, pentru întreg poporul român!
a Rezoluţiei, Unirea Transilvaniei cu România era
săvârşită, iar rezultatul acelui vot a fost anunţat de Imn pentru Marea Unire
Gheorghe Pop de Băseşti: “Adunarea Naţională a
poporului român din Transilvania, Banat şi părţile
ungurene a primit rezoluţiunea prezentată prin Vasile Îşi deschisese cerul porţile de-argint,
Goldiş în întregimea ei şi astfel unirea acestei provincii Ca să-şi purceadă lin, ninsorile virgine,
româneşti cu ţara mamă este pentru toate veacurile Cu trupuri de fecioare şi degete de-alint,
decisă.” Pentru a se coordona, conduce şi realiza Să înfioare lutul străbunelor suspine.
dezideratele Unirii, s-au constituit Marele Sfat Na- Aici, sub talpa ţării, muşcată de îngheţ,
ţional, ca organ legislativ, şi Consiliul Dirigent (cu Se hodinesc, de-a pururi, nenumăraţi, martirii,
sediul la Sibiu, până în 1919), ca instrument executiv, Cei care-şi închinară, în visul lor semeţ,
avându-l drept preşedinte pe Iuliu Maniu. Însângerata frunte, pe-altarul întregirii.
Acum, veneau să-i cânte feciorii şi nepoţii,
Prin Legea nr. 10, din 31 iulie, 1990, Din văi şi munţi, asemeni, din gurile de plai,
publicată în Monitorul Oficial nr. 95, din 1 august, S-atingă doar cu plânsul, cu gândul, urma roţii,
1990, ziua de 1 Decembrie a fost adoptată ca Zi Care-l zdrobise-amarnic pe nesupusul Crai;
Naţională a României. Această prevedere a fost Pe Horea, ce horise toţi codrii seculari,
reluată de Constituţia României, din 1991, în ali- Pe Horea, truditorul la coarnele de plug,
neatul 2, al articolului 12. Coborâtor din munţi şi din bărbaţii mari,
Ce nu şi-au pus grumazul şi sufletul în jug.
România nu poate trăi divizată, împărţită, Pe Cloşca, pe Crişanul, pe-atâţia nenumiţi,
furată! Ea poate exista, ea poate respira doar prin Români cu-acelaşi dor înalt, de libertate,
toate părţile trupului său, unite, vindecate de răni şi Ce stau la tâmpla ţării, ca brazii auriţi,
de durerea înstrăinării nedrepte! Acest adevăr este Să ne lumine timpul, cu rosturi de dreptate.
vital, pentru noi, toţi românii care ne simţim puternic Nu i-am uitat, îi ştim şi îi cinstim mereu,
rădăcinile înfipte în glia străbună, indiferent în ce colţ În ziua cea dintâi, a iernii şi-a Unirii,
de lume am fi! Parafrazându-l pe Nicolae Titulescu, Când, peste pragul nostru, păşeşte Dumnezeu,
voi spune şi eu, acum: noi, românii, nu putem trăi fără Să ne înveţe drumul înalt, al nemuririi!
fiecare parte a trupului ării, a României întregite deplin!

(Din volumul de versuri ”Strigătul din tăcere”,
de Doina Iovănel Spineanu)

27