Page 30 - unirea 8-9
P. 30
8-9
„Departe sunt de tine” şi
„De va veni la tine vântul”
Încă atuncea ca nişte prinţi libertini
Ne-am huzurit parcă împănaţi
Cu stema-n frunte Imagine divină
Cu făcliile aurite de pe paşaportul ex-YU castaniu
Şi navigam desfrânaţi ca un ecou La Orşova se profila ca un mister
„Pe harta Europei” Chipul lui Emin în ochiul unui nor de stele
Imaginea părea de la Uzdin
Toate cele ca o faleză izbit de valuri De fapt nici nu mai ştiu de la Coştei
Şi ţara risipită-n ţăndări Eu o priveam din pragul unui val
Ne-au rămas în dosul frunţii de insulari În ritualul Unei sute Trei
Precum o scumpă amintire muzeală
O fee dintre pământeni cu voaletă
Erată la o fotografie L-a tălmăcit ca un îndemn
Spre un sărut gerunzial de gradul cinci
O tradiţie care dispare – scria în ziar. Să o ridic apoi spre norul sidefiu
În trecut, în timpul iernii Ca să devină liră în eden
când lucrările de câmp erau terminate Cu sufletul cel nobil de Valahă
iar caii odihniţi şi bine hrăniţi, Să-şi reverse aripile graţioase
ţăranii practicau obiceiul de a-i călării. Peste şapte doruri şi iubiri
Pe urmă,
odată cu intensificarea De-atunci cu trupul ei luxură E cumpănă
şi mecanizarea producţiei agricole, E vis şi peste Dunăre se-ntinde
au dispărut treptat şi animalele, Ca lacrima supremă şi dulceagă ce răsună
respectiv caii. La poarta lumii noi în noul paradis
Totodată şi obiceiul amintit.
În fotografie: şase călăreţi, Ca o icoană cu chipul afrodin
toţi cu căciula cârnă, De fapt abia acuma ştiu
pe trei cai albi şi trei cai negri, Imaginea e din Coştei sau din Uzdin
cu zvonice la copite. Sau poate chiar din Bucureşti din Iaşi sau Chişinău
După munca istovitoare la abatorul din Detroit Ea stăruie tacit în minte şi-n mileniu
savurând o bere Cu noi oglindă în oglinde
şi noutăţile din săptămânalul „Libertatea”, În poarta cerului suprem
cu gândul spre Banat, Şi mai aproape de departe din lanuri bănăţene
tata s-a fotografiat în faţa casei Imaginea-i divină pe creasta unei stele
din strada Hendrie numărul 2648
din îndepărtata metropolă a statului Michigan. Colind pentru mileniul trei
Dorind să ne înfăţişeze
ocupaţia sa din orele libere Parcă aud tălăngi purtate-n mâini în depărtare
ne scria că s-a văzut bucuros în imagine Colinzi pe la ferestre şi-n pridvoare
călare pe cel mai drag cal. În jurul focului de veghe Printre stele
Surprins şi emoţionat ne mărturisea din America – În zori şi pocnete din armele de vânătoare
că momentul obiceiului s-a numit Şi Cântece de Dor De bar De Pahare
prin o mie nouăsute cincizeci şi cinci
- cavalcadă de Crăciun. Eram ştrengari neastâmpăraţi şi îndrăzneţi
Vremurile s-au cam întortocheat, Cu un raport angelic şi socratic
Dar vor veni la locul lor, În cunoaşterea de sine
Precum o Dezlegare la toate. Către etern manifestaţi şi fructele divine
_________ Prin Anno Dómini Una Mie Nou Sute ^aizeci şi
Zvonic(e) (bn.) – prapor(i), clopot(e) mic(i) Opt
30
