Page 26 - unirea 8-9

8-9
Unirea celor trei Principate Româneşti - Mun-
tenia, Moldova şi Transilvania; în 1784, pe acelaşi
platou al Cetăţii, Horia şi Cloşca erau traşi pe roată,
în urma condamnării lor. Cum era de aşteptat, pre-
gătirea politică a Adunării, ce a durat două zile, nu a Era 1 Decembrie 1918, Ziua în care
fost lipsită de unele dificultăţi, părerile fiind, uneori, ne-am recâştigat dreptul la Demnitate Naţio-
diferite, dar, până la urmă, interesul comun şi impor- nală! În timp ce poporul aştepta, în câmpie, ”răsă-
tanţa faptului politico-istoric, în sine, au prevalat asu- ritul” unui altfel de soare, în sala “Cazinei” militare (a
pra altor gândiri, trăiri şi determinări. clubului militar) din Alba Iulia, avea loc Marea A-
dunare Naţională, a celor 1228 de delegaţi, condu-
Adunarea de la Alba Iulia s-a desfăşurat să de Gheorghe Pop de Băseşti.
într-o impresionantă atmosferă sărbătorească. De-
legaţii oficiali, în număr de 1228, reprezentând 130 Cei aleşi pe baza votului universal, au
de cercuri electorale, din cele 27 comitate româneşti, decis Unirea Transilvaniei, Banatului, Crişanei
delegaţii consilierilor, ai societăţilor culturale româ- şi Maramureşului cu Regatul României.
neşti, ai şcolilor medii şi institutelor pedagogice, ai
reuniunilor de meseriaşi, ai organizaţiilor militare şi ai Delegaţii Bucovinei şi Basarabiei, au adus
tinerimii universitare, episcopii, oameni obişnuiţi, din salutul ”ţărilor surori”, intrate deja în ”marea familie a
toate păturile sociale, din ramuri de activitate diversă, statului român”. Ştefan Cicio Pop, preşedintele Con-
erau prezenţi la Alba Iulia, în numele aceluiaşi interes, siliului Naţional Român Central, a prezentat împre-
în numele aceluiaşi nobil el suprem – Unirea Naţiei jurările care au făcut posibil acel eveniment, Vasile
Române. Aşadar, în afara delegaţilor oficiali, care Goldiş a vorbit despre trecutul românilor, în general,
dădeau Adunării înfăţişarea unui ”mare plebiscit şi a adus argumente solide, pentru a susţine necesitatea
popular”, era prezent poporul român, în sine, venit actului Unirii, iar Iuliu Maniu a explicat realităţile şi
acolo, din toate colţurile ţărilor române de peste Car- condiţiile unei asemenea înfăptuiri; el susţinuse, şi în
paţi, fie cu trenul, fie cu căruţele, călări ori pe jos. discuţiile din zilele premergătoare, că este necesară
Peste o sută de mii de oameni, se adunaseră acolo, o epocă de tranziţie, fiindcă „nu se poate ca într-o
spre a fi de faţă la actul cel mai măre, din istoria lor, singură zi, sau într-o singură oră, sau într-un mo-
cântându-şi bucuria şi speranţa; erau românii unii în ment dat, să punem la o parte o stare de lucruri
acelaşi spirit înalt, în aceeaşi sfântă dorinţă, purtând veche şi să înfăptuim una nouă”. Episcopul Iuliu
pe trup haine de sărbătoare, iar, în suflet, iubire de Hossu a citit Rezoluţia de la Alba Iulia, având ca articol
ţară. Unii duceau, în mâini, steaguri tricolore, alţii ta- principal – Declaraţia de la Alba Iulia, în care se
ble indicatoare a locurilor pe care le reprezentau… prevedea: „Adunarea Naţională a tuturor româ-
şi, ca într-o imagine-simbol, a destinului ce-şi face nilor din Transilvania, Banat şi Tara Ungureas-
lucrarea, în numele adevărului şi al dreptăţii, drumul că, adunaţi prin reprezentanţii lor îndreptăţiţi, la
lor, către locul Unirii, se încrucişa, vremelnic, cu dru- Alba Iulia, în ziua de 18 noiembrie / 1 Decembrie
mul coloanelor armatei generalului Mackensen, care 1918, decretează Unirea acelor români şi a tutu-
se întorceau, înfrânte, spre Germania. Înşiruirea ne- ror teritoriilor locuite de dânşii, cu România”.
sfârşită, a celor care tot veneau, s-a îndreptat spre
Cetăţuie printre cei ajunşi mai devreme acolo – o Restul Rezoluţiei cuprindea programul de
masă de oameni, imensă, vie, fremătătoare, purtând aplicare a unor cerinţe imperioase, pentru realizarea,
veşmântul popular, tradiţional, singurul care putea în fapt, a Unirii românilor: ”autonomia provizorie
personaliza prezenţa sufletului românesc, într-un a teritoriilor până la întrunirea Constituantei, de-
moment definitoriu, al istoriei noastre! Sumanul de plină libertate naţională pentru popoarele conlo-
pătură albă şi căciula, pe care le purtaseră oştenii lui cuitoare, deplina libertate confesională pentru
Mihai Viteazul, ”răsăreau”, din nou, pe Câmpul lui minorităţile din Transilvania, înfăptuirea unui
Horea, trecând, într-o înşiruire nesfârşită, pe sub regim curat democratic pe toate terenurile vieţii
poarta domnitorului de odinioară. De pe opt tribune publice, reforma agrară radicală, legislaţie de o-
înalte, oameni importanţi ai vremii expuneau, în faţa crotire a muncitorimii industriale. Adunarea Na-
celor veniţi, importanţa şi măreţia momentului istoric, ţională doreşte ca Congresul de Pace să asigure
pe care îl trăiau. dreptatea şi libertatea, atât pentru naţiunile mari,
cât şi pentru cele mici, şi să elimine războiul ca

26