Page 23 - unirea 8-9

8-9
În fiecare primăvară, morţii noştri, martirii şi
eroii noştri, se preschimbă în lumina ierburilor vii, în
lacrimile sfinte, ale pământului... Dacă fiecare fir de
iarbă ar putea vorbi, am auzi toate istoriile străvechi,
ale descătuşării şi înălţării noastre, ale neatârnării şi Iar când prezentul va deveni trecut şi viitorul
sanctificării trupului de neam şi de ţară! Doamne, cât va deveni prezent, totdeauna se vor găsi oameni care
suntem de orbi, dacă nu vedem toate astea, cât sun- să preia ştafeta timpului istoriei, a faptului istoric, a
tem de împietriţi, dacă nu le simim! adevărului istoric, pentru a o duce mai departe! Asta
„Ţară, ţară, ţărişoară,/ Câte pluguri te mai înseamnă, cu adevărat, conştiinţa naţională – să devii
ară, la-nceput de primăvară?/Câte brazde să mai fie, trup comun cu istoria neamului tău, până când conşti-
prin trudita noastră glie,/ Pentru a-ţi simţi fiorul şi inţa de sine devine conştiinţa tuturor, devine conştiinţa
oftatul, dar şi dorul/ După zborul nesfâşit, către-un naţiunii din care faci parte, şi tu, omule de rând, ai
cer de sfinţi cuminţi,/ În care se prefăcură rugile de la datoria sfântă s-o duci mai departe, să urci pe treptele
părinţi?!/ Cum să-ţi alinăm durerea, pentru fiii strămu- istoriei, până pe culmi, pentru a o arăta lumii întregi,
taţi,/ Sub o stâncă din Carpaţi, sub o palmă de pă- universului întreg, cu mândria demnităţii naţionale,
mânt,/ Sub o gură de izvor, rămasă fară descânt?!/ împlinite şi legitime!
Ca să se-mplinească vrerea de-ntregire şi unire,/ Între
sfintele hotare, am dat jertfă, fiecare,/ De străbuni Climatul istorico-politic, premergător
neînfricaţi, de martiri şi de eroi, de români adevăraţi,/ Marii Uniri
Ce-şi făcură trupul-prag, pentru românesc meleag,/
Pentru noi, urmaşii lor, izbăvirea tuturor!/ Între Tisa Voi începe expunerea acestor date importante
şi-ntre Prut, între Dunăre şi Mare,/ Multe trupuri au pentru înţelegerea momentului unic, al Marii Uniri,
căzut, prefăcându-se în flori,/ Multe suflete-au plecat, cu rememorarea unui text magistral, preluat dintr-un
să se culce printre nori.../ Şi, de-acolo, lăcrimează, discurs rostit la Ploieşti la 4 mai 1915, de către tânărul
uneori, spre zori de zi,/ Încât roua parcă-ar fi sângera- om politic Nicolae Titulescu, Primului Război Mondial
tă de lumină,/ Din privirea lor, senină.../ Doamne, ţine începuse, dar România era încă în stare de neutralitate,
ţara-n palme şi ne apără de rău,/ Şi preschimb-o-n- când acest mare intelectual şi politician al vremii, rezu-
tr-o grădină de-nflorită primăvară,/ Unde, doar Cu- ma gândul tuturor românilor privitor la Ardealul care
vântul Tău, semănat să fie, iară,/ Cum a fost întâia lipsea, atât de mult, ţării: „Din împrejurările de azi,
oară, spre iubirea tuturor!/ Ţară, ţară, ţărişoară,/ România trebuie să iasă întreagă şi mare. România
Te-am încins cu brâu de sori, ca pe-o inimă-fecioară,/ nu poate fi întreagă fără Ardeal. România nu poate fi
Românie, sfântă vatră, sfânt izvor, săpat în piatră,/ mare fără jertfă! Ardealul e leagănul care i-a ocrotit
Sfânt izvor de apă vie, Românie, Românie! (”Doină copilăria, e şcoala care i-a făurit neamul, e farmecul
pentru Întregire”, de DIS). care i-a susţinut viaţa. Ardealul e scânteia care aprinde
Nu întâmplător, am făcut acest scurt preambul energia, e mutilarea care strigă răzbunare, e făţărnicia
de suflet, care să definească, într-un anume fel, ce care cheamă pedeapsa, e sugrumarea care cere liber-
înseamnă Marea Unire, ce înseamnă sărbătorirea tatea! Ardealul e românismul în restrişte, e întărirea
Centenarului Marii Uniri, pentru mine, pentru ori- care depărtează vrăjmaşul, e viaţa care cheamă viaţă!
care dintre noi, cred eu. Omul de rând este cel care Ne trebuie Ardealul! Nu putem trăi fără el! Vom şti
se situează în chiar inima istoriei, pentru a o face să să-l luăm şi mai ales să-l merităm!“. De fapt, referirea
bată perpetuu! Fără interesul pe care sunt datoare la Ardealul drag poate fi extinsă la toate celelalte te-
să-l arate generaţiile prezente şi cele ce vor urma, ritorii româneşti, răpite nedrept din trupul ţării! Marea
faptelor trecutului, fără înţelesul profund, complet şi Unire a românilor, din anul 1918, reprezintă, poate,
complex, în numele sfânt, al adevărului, al tuturor lu- cel mai important eveniment din istoria României, re-
crurilor care se însumează, pentru a constitui un eve- alizându-se prin Unirea Provinciilor Basarabia,
niment istoric major (dar şi a acelora ce ”gravitează” Bucovina, Transilvania, Banat, Crişana, Mara-
în jurul lui, contribuind la împlinirea ţelurilor propuse), mureş şi Sătmar, cu Regatul României, la Marea
istoria nu ar mai fi un organism viu şi peren, ci doar o Adunare Naţională de la Alba Iulia.
înşiruire de date, o cronologie stearpă şi repede tre- Era firesc ca acea zi, atât de important pentru
cătoare. neamul nostru, să devină Ziua Naţională a Români-
Prezentul şi viitorul certifică existenţa trecutului ei (lucru întâmplat în anul 1990). Măreţul eveniment,
şi-i deschid ”Porţile eternităţii”. al Unirii, a fost precedat de numeroase alte fapte is-

23