Page 60 - unirea 8-9

8-9

În aşteptarea clipei supreme, cei doi adversari
îşi măreau vigilenţa, îşi îndeseau încercările de a sur-
prinde pe duşman şi a afla pregătirile pe care le făcea.
La 23 iulie dimineţa, pe toată linia frontului
Armatei I, aproape şase sute de guri de tun trimiteau
duşmanului, în liniile sale, salutul zgomotos al armatei
române, reintrate în luptă după şase luni de tăcere.
Pregătirea de artilerie durase trei zile şi a fost cea mai
mare acţiune de acest fel de pe frontul românesc.
Asaltul infanteriei fusese fixat, la început pentru
ziua de 25 iulie, la ora 5 dimineaţa, pe tot frontul
armatelor IV, VI ruse şi I română. Până la urmă s-a
lăsat la înţelegerea între comandanţi momentul
începerii asaltului pentru a permite o sincronizare cât
mai eficientă a acţiunilor. Aşa că s-a amânat momentul
pentru 26 iulie.
Dar, în după-amiaza zilei de 25 iulie, pe când
ofiţerii şi trupa se găseau în cea mai înaltă dispoziţie
sufletească, în aşteptarea mult doritei zile a asaltului,
Situaţia frontului se poate vedea şi în comandantul Armatei I române primeşte copiile tele-
schiţa de mai jos, aşa cum se prezenta gramelor adresate de generalul Şterbacev armatelor
în vara anului 1917 ruse de pe frontul român. Amata a VI-a care trebuia
să coopereze cu Armata I română la atac, a primit
Armata I a luat poziţie între armatele a IV-a şi ordin să oprească pregătirea de artilerie, până la noi
a VI-a ruse, adică sectorul de front cuprins între Siret ordine.
şi Prut. A fost cea mai mare lovitură morală dată de
Inamicul îşi fortificase foarte puternic poziţiile, comandamentul rusesc armatei române, care se vă-
dirijat de feldmareşalul Mackensen, generalii Bahr, zuse nevoită să renunţe la ofensivă.
von Morgen, ş.a. În Rusia revoluţia începuse iar reverberaţiile
Ziua marii ofensive era aşteptată cu nerăbdare. se transmiteau pe front, conducând la panică şi de-
Ţara întreagă îşi pusese încrederea în frumoasa armată zordine pe întreg frontul rusesc, de la Baltica la Marea
şi în destoinicii ei comandanţi. Neagră.
Planul de atac al armatei române prevedea ca Comandamentul Armatei I române a renunţat
întâiul obiectiv atins în sectorul Corpului III armată în aceste condiţii la ofensivă, concomitent cu coman-
era cucerirea primei linii inamice pe un front de 6 km, damentul german, datorită evenimentelor deosebite
de la Podu-Huroaia la Crângeni. Al doilea obiectiv petrecute în alt sector de front, acolo unde Armata a
era linia intermediară Măicăneşti-Olăneasca, la 3 km II-a română obţinea succese răsunătoare, reuşind să
adâncime. Al treilea obiectiv era a doua linie inamică, străpungă frontul în zona Mărăşti.
Râmniceni-Gulianca, la 5-6 km adâncime. Linia pe care se oprise Armata a II-a română
Din comparaţia forţelor rezulta o superioritate şi pe care se menţinea de şase luni, avea o direcţie
a forţelor noastre faţă de cele ale adversarului, o divizie generală nord-vest-sud-est, urmând înălţimile platou-
română pentru fiecare 5 km, faţă de inamic care lui cuprins între râurile Zăbrăuţi şi Şuşiţa şi paralel cu
avea o divizie la 9 km. cursul lor. Terenul era foarte accidentat, nu era potrivit
Situaţia a devenit complicată când s-a constatat pentru dezvoltarea unor operaţii de mare amploare.
că inamicul pregătea o ofensivă pe acelaşi sector de Aproape de extremitatea sud-estică a platoului,
front. la cota 500, se găsea satul Mărăşti care, aşezat la
Decada a doua a lunii iulie a fost trăită cu de- centrul tactic al teatrului de operaţii, a dat numele său
osebită încordare pe amândouă fronturile adverse. bătăliei.

60