Page 55 - unirea 8-9
P. 55
8-9
Sufletul să îţi sărut
Cu-ale sufletului buze.
Cu o pajişte întinsă
Am să te cuprind iubite, Vreau să sufăr şi rănită
Cu săruturi verzi de iarbă În genunchi să-mi plâng dureri
Te-oi păstra printre cuvinte.
Şi să zbor când fericită
M-oi topi, sub mângâieri.
Pe aripi de frunze-n rouă
Gândul fiinţei mele-ascuns Şi prin şoapte de iubire
Te-o purta să afli taina Şi-n extazuri lungi şi-astrale,
Dorului nicicând pătruns.
Să îmi tremur contopirea
Prin plutiri năucitoare.
Cu miresmele pădurii
Ne-om îmbălsăma fiinţa, Vreau să gust plăceri nebune,
Când sfârşi-vom ne rămână Să cutreier infinitul
Dâra vieţii şi dorinţa.
Şi-n fiorii mei de lună
Durerea lunii Vreau să-mi ţes, cu dor, iubitul.
Şi cu sânii-mi feciorelnici
Într-un lac, un colţ de Lună Să-i stârnesc plăceri albastre,
Oglindindu-se-ndelung, Să plutim prin cer sălbatici
Se-ntreba ca o nebună: Şi prin lumea unei astre.
“Eu sunt dată doar să plâng?”
Şi prin pântecu-mi în freamăt
De ce viaţa mi-e sortită Să îl simt cutreierând,
S-o trăiesc în veşnicie, Să îl sorb în al meu geamăt
Când sunt singură şi tristă Şi-n al meu extaz, vibrând.
Şi n-am nici o bucurie?
Între palme să îi tremur,
De ce sub privirea-mi mută C-un sărut să mă topească,
Îmi e dat să văd iubiri Pieptu-n val să îl cutremur
Şi sub clarul meu de lună Cu căldura mea cerească.
Să gust numai amăgiri?
Cu şirag din stele-albastre
De ce muritorii-şi plâng, Să-ngrădesc nemărginirea,
Sub a mea privire, dorul? S-o adun şi printre astre
De ce îmi e dat să-mi frâng, Să îi las ei nemurirea.
Printre lacrimi reci, amorul?
Vreau să fiu o pământeană,
De ce-n noapte când zăresc, Să-mi sărut dorul cu-n nufăr,
Pe sub palida-mi lumină, Palma lui să mi-o aştearnă
Un sărut, mă prăvălesc Peste suflet, de-o să sufăr.
Şi topesc, fără să am vină?
Să m-aşez pe-un mal de lac
Vreau să fiu o muritoare, S-am şi dorul lângă mine,
Veşnicia-mi este seacă, Sub descul apei să-i fac
Pribegesc doar pe-o cărare, Mii de unde din suspine.
Printre lacrimi ce mă-neacă.
Cu-al meu pas de muritoare
Vreau să simt că-s muritoare, Prin păduri să ţes umblări,
Să iubesc în patimi grele, Să-mi croiesc din dor cărare
Vreau să mor, dar grăitoare Pe sub cele patru zări.
Fie-mi dorurile grele!
55
