Page 50 - unirea 8-9

8-9
Angela Burtea

alte şi alte visuri, mulţumind divinităţii pentru darurile
trecutului! Că se vor realiza ori nu, rămâne de văzut
pentru fiecare.
Alergăm adesea după câştiguri sentimentale sau
băneşti obţinute facil, uitând că zilele trec în defa-
voarea noastră. Copilul uită că nu va mai fi copil şi
vrea să poarte pantofii cu toc ai mamei/ cravata cusută
în fir de mătase a tatălui; tânărul vrea să câştige bani,
uitând că nu va mai avea timp să iubească din toată
puterea fiinţei lui, adultul începe să aibă regrete şi-şi
frânge mâinile, văzând că inima intră în fibrilaţii şi nu
în palpitaţiile iubirii; doar bătrânul se-nchină cu gândul
la ziua de mâine, de care nu mai este atât de sigur.
Nici eu nu mai râd cu gura până la urechi, aşa
cum făceam odinioară, şi privesc anost prin juru-mi,
printre secundele timpului, căutând miracolul poeziei
de altădată.
...Înflorise macul, iar sângele se scurgea printre
galbenul firelor de grâu şi-mi zâmbeai şăgalnic din
spatele buchetului adunat cu sfială.
Mi-ai aşezat la încheietura mâinii drepte brăţara
iubirii, maci sângerii împletiţi cu spicul plin de boabe.
Era rodul iubirii cu care m-ai împresurat în ziua aceea.
Apoi, ca şi când nu era suficient, ai îngenuncheat
frumosului din tine, mi-ai luat mâna şi-ai lipit-o de
arşiţa buzelor tale. Şi-am simţit dorul năpraznic,
Iubirea din noi! arderea interioară şi valul plutirii în doi.
Nu te cunoşteam de mult, dar te ştiam dintot-
deauna. Mă jucasem adesea cu sentimentele tale, cu
privirea maiestuoasă transformată adesea în atracţia
irezistibilă a firii din noi, mă luasem adesea la trântă
Sfârşitul unui an nu aduce nicio încheiere şi
nici un început, ci o continuare! îmi mângâia auzul cu pornirile mele, cu impulsivitatea de-a te cuceri ca
remarca unui om bun şi drag. Acum, număr ultimele pe-o redută.
clipe dintr-un alt an, care a trecut mişeleşte prin firea Şi-atunci, în ziua aceea, mi-ai împletit zâmbetul
mea năpădită de griji, de speranţe şi dezamăgiri, de în brăţara florilor şi te-ai făcut stăpân peste fiinţa mea.
împliniri şi aşteptări. Voiai să scrii încă o filă cu puterea ta de seducţie.
Au trecut sărbătorile, amăgiri ocazionale, fiindcă Voiai să-mi aşezi la picioare lumina nepătrunsă, pe
omul nu învaţă nimic din opulenţa manifestată făţiş. care doar Soarele o cunoştea. Aveai ce dărui!
Şi-au etalat doamnele nurii prin ţinute vestimentare, Şi ţi-ai întins frumuseţea sufletului ca pe-un lăicer
iar domnii şarmul cuceritor, întru bucuria clipelor de peste peretele îngheat al inimii mele, încălzindu-l.
smarald, când inimile prind culori vrăjite, iar vocile, Răbdător şi plin de încredere, ai aşteptat ca aşchii
sugrumate de emoţia apropierii umane, se amestecă fine de gheaţă să se dezlipească, sorbindu-le lacrimile,
în Univers clădind sărăcia sau bunăstarea. întru iubire.
Au încercat copiii să ne aducă în case bucuriile Şi nu te-ai lăsat până n-ai sărutat ultima picătură
sărbătorilor creştine, iar uşile s-au deschis tot mai din căldura inimii, care îţi aparţinea deja.
puţin, fiindcă mercantilul s-a infiltrat cu dibăcie şi-n Ai transformat tăcutul în cuvânt, întunericul în
bucuria şi naivitatea de altădată. lumină, resentimentul în sentiment, urâtul în frumos,
Au răsunat bisericile de predici şi colinde, ple- neputinţa în iubire. Şi ai turnat găleţi de împlinire peste
când mulţimea capetele întru credinţă, apoi s-au făurit clipele nemuririi, strigând în largul lumii că nimeni nu

50