Page 46 - unirea 8-9
P. 46

8-9
              […] Încheindu-şi seria de spectacole […], trupa se
              îndreaptă spre Timişoara, după ce strătuse 25 de zile
              în oraşul de pe malul râului Timiş. […] Eminescu nu
              avea să mai revadă aceste locuri”. Aceasta este
              mărturia impresionantă a
              autorilor volumului Paşii
              Poetului.
                     La Lugoj, spec-
              tacolele trupei de teatru
              a lui Mihai Pascaly, din
              vara  anului 1868,  se
              desfăşurau pe scena ve-
              chii clădiri a Teatrului
              Orăşenesc (clădirea din-
              tre Biserica Romano-
              Catolică „Sfânta Treime”
              şi fosta Cofetărie „Lilia-
              cul”, acum sediu de bancă), de pe Str. Bucegi.           Teatrul Municipal „Traian Grozăvescu” din
                     În semn de mare preţuire şi admiraţie faţă de  Lugoj a purtat, pentru o perioadă scurtă de timp, nu-
              marele poet Mihai Eminescu, lugojenii au marcat la  mele poetului nostru naţional Mihai Eminescu.
              Lugoj importanţa şi ineditul evenimentului din 1868       Prin aceste modeste simboluri de recunoaş-
              prin dezvelirea unei Plăci Comemorative „Mihai    tere a valoarii spirituale şi de mare preţuire, trecerea
              Eminescu”, din marmură albă, aşezată pe faţada clă-  marelui poet Mihai Eminescu prin Lugoj va rămâne
              dirii fostului Teatru Orăşenesc, pe care scrie:   în nemurire, în conştiinţa şi în sufletul lugojenilor.
                     „Omagiul luceafărului poeziei româneşti           Pornind de la această perioadă a existenţei
              MIHAI EMINESCU care a poposit în Lugoj în         lui Mihai Eminescu, anul 1868, anul în care, alături
              perioada 4-26 iulie 1868 cu trupa de teatru a lui  de trupa de teatru a lui Mihai Pascaly, poetul a poposit
              Pascaly.”                                         la Lugoj, mă voi opri la câteva crâmpeie memorabile
                     Tot ca un omagiu al lugojenilor adus poetului  din creaţia poetică a lui Mihai Eminescu, din care
              Mihai Eminescu, în anul 1993 s-a dezvelit la Lugoj,  transpare ideea nemuririi: la doar 18 ani, în 1868,
              în părculeţul dintre Biserica Ortodoxă „Adormirea  Mihai Eminescu scrie poezia Numai poetul, intuind
              Maicii Domnului”, Colegiul Naţional „Iulia Hasdeu”,  puterea sufletului de a deveni nemuritor prin poezie,
              Primăria Municipiului Lugoj şi Biblioteca Municipală  prin artă: „Lumea toată-i trecătoare./ Oamenii se trec
              Lugoj, pe Str. 20 Decembrie 1989 (ziua Revoluţiei  şi mor/ Ca şi miile de unde,/ Ce un suflet le pătrunde,/
              Române de la Lugoj, acum „Ziua Lugojului”), încon-  Treierând necontenit/ Sânul mărei infinit.// Numai
              jurat de brazi şi arbori ornamentali, Bustul lui Mihai  poetul,/ Ca pasări ce zboară/ Deasupra valurilor,/
              Eminescu (1850 - 1889); turnat în bronz, aşezat pe  Trece peste nemărginirea timpului […]”.”
              un soclu înalt de aproximativ 2 metri şi placat cu gresie  Mai târziu, Mihai Eminescu reia ideea nemu-
              de culoare gri, Bustul lui Mihai Eminescu este opera  ririi sufletului în una din variantele poeziei Scrisoarea
              sculptorului aromân Passima; această lucrare trebuia  I, intitulată Moarte, tu îmi pari: „[…] Spre-a price-
              să fie expusă la Viena, dar, cu sprijinul fostului ministru  pe-a tale visuri omul mic se întreţine,/ Nesimţind c-a
              al culturii Andrei Pleşu şi al fostului primar Virgil Tur-  lui viaţă e-orologiu pentru tine. […]/ Orce pas îl fa-
              can, acest bust al lui Mihai Eminescu a fost amplasat  ce-n lume, e un pas înspre mormânt.// Dar în noi este
              în Lugoj. Mai mult decât atât, o stradă din Lugoj poar-  un ceva, care-adânc samănă ţie,/ Ca şi tine a lui spaţiu
              tă numele Poetului: strada Mihai Eminescu, care leagă  se întinde-n vecinicie/ Şi în marginile noastre el icoană
              splaiul Coriolan Brediceanu de strada Bucegi (strada  este a ta/ Sufletul. El ne consumă în folosul tău şi ţie/
              vechiului Teatru Orăşenesc din Lugoj), pe lângă actu-  El îţi arde gata vecinic de-a lăsa a lui chilie/ Numai
              alul Teatru Municipal „Traian Grozăvescu” din Lugoj  spre a te-nţelege, se coboară-n noi câtva.// […] Când
              (teatru inaugurat în anul 1901, pe malul stâng al râului  ca o pană în aer, ne simţim suspinşi în timp/ Îndărăt o
              Timiş, ce împărţea cândva Lugojul în două: Lugojul  veşnicie şi-nainte-o veşnicie […]”.”
              Român şi Lugojul German) şi fosta Casă Cultural -        După 15 ani de la poezia Numai poetul,
              Expoziţională a Personalităţilor din Lugoj.       1868 - 1883, Mihai Eminescu, trăindu-şi propria

                                                             46
   41   42   43   44   45   46   47   48   49   50   51