Page 54 - unirea 8-9

8-9
Creuzet

lumea pare cu un număr mai mică
decât trollerul unde îţi reaşezi priorităţile
poţi omite sincerităţi dimineţi blurate
cafele scurte Angela Mihai
dar visul de-a egreta stupii de pe deal mâinile bunicii
nu le poţi aşeza decât până la refuz
într-un alandala din care ies doar cei ce
ca nişte pietre se rotunjesc porţionând singurătăţi

cuvintele se rotesc peste creuzetul lumii
într-un limbaj infernal despre tactica
de a fi oglindă sau ochi opac
în păduri cu drujbe pornite
precum malaxorul de amestecat vii cu mai vii
însetaţi cu prea însetaţi
culmi creste cinteze copaci carnivori
cai cilibii
case coarne cuvântări cireşe
catetere conabii

Şoapte

dragostea ta urcă până la şolduri
cu albi incisivi cu braţe de lemurian
dragostea ce mă înlănuţie între ape
care îmi curg pe coapse
ca vorbele-nopţi vorbele-viile vorbele-şoapte
Vino
din albastrul cu irizări roşietice
văd inima ta pulsând Vreau, iubite, să te chem
/flamingo cu ciocul înfipt între coaste/ În adâncul meu fierbinte,
şi nu mai aud decât vocile singurătăţii isihaste Să te las să îmi cunoşti
de aici limanul îmi pare o dragoste aproape Patima ce-mi zace-n minte.
cât o depărtare
de dincolo tu îmi pari un ţipar prelung cât un râu Vino-n lumea mea profundă
şerpuind printre ierburi jilave Să ne-ascundem în iubire,
niciodată mai iubit ca acum niciodată mai scrum Să te-nlănţui printre şoapte,
Să rămâi a mea privire.
mai mări mai sare mai zbor cu oase firave
osie a lumilor viitoare
Vino, prin sărutu-mi cald
Să te sorb în veşnicie,
Prin lăuntru-mi să te slobod,
Trupu-ţi... taină să îmi fie.

Vino-n codru ruginiu
S-adormim sub toamna udă,
Numai galbenul din frunză
Geamătul să ni-l audă.

Vino-n dor să te cuprind
Şi-n alint de şoaptă dulce,

54