Page 101 - unirea4-5

4-5
Adriana Weimer

Un cer de cuvinte

Poetului Mihai Eminescu
Atât de aproape de tine,
Poete!

Între tei şi senin
e un cer de albastru,
istorie pură,
minune, tăcere…;

între tei şi mirare
e un cer de cuvinte;

la picioare-ţi,
“Dorinţa”
se îngână cu paşii-mi,
spre tine, Poete,
veşniciei s-o dea!

Echinox

În echilibru
cu Universul
sufletul meu
intră în echinox
ca-ntr-o mănăstire
– cu smerenie.

Cum arde

Cum arde timpul
între două clipe, Mereu înspre voi
gândul
între două cuvinte, Port
lacrima povara stelei
între două priviri... în noapte:

Cum arde apusul şi-n întuneric,
între două zile, lumina-mi
sufletul se revarsă-n
între două nopţi de cuvânt, priviri
liniştea mereu înspre voi.
între două nelinişti,
iubirea În Cuvânt
între două destine...
Să încolţesc
La infinit în Cuvânt,
precum
Împărţită în patru, grâul în toamnă;
inima stelei mai apoi,
– şi a mea – în soarele verii,
se divide în spice-cuvinte
la infinit lumină. rodind.

101