Page 96 - unirea4-5
P. 96
4-5
Al. Francisc
Brampton, Ontario, Canada Şi să îmi fi făcut şi o cruce
Aşa c-am lăsat glonţul
Să treacă prin mine
Pierdere Sau sufletul meu.
Colinele verzi ale bunicii Liber
Rămân pe îndelete în urmă,
Îşi pierd fără vorbă culoarea, Într-o bună zi
Apoi numele Am să fiu liber
Cât şi orice prezenţă Să mă apropii de tine
Prin amintirile mele. Fără ca Soarta
Să mai stingă lumina
Poeţi Sau să-mi explice fiecare mişcare.
Pe drumurile mele de peregrinare Aşteptare
Sunt presăraţi poeţi cu miile
Şi strigă la mine cu toţii În spatele tău senzual
Să opresc şi să le ascult versurile Mi-au ridicat o spânzurătoare
Dar eu Şi stau şi m-aşteaptă nervoşi
Le răspund creştineşte În vreme ce tu, detaşată
Că nu aud tocmai bine Îţi faci unghiile
Şi trec mai departe. Şi-ţi pui gene false
Ştiind c-am să vin.
Astăzi
Vama
Astăzi
Mi-au prins creierul Trebuia să mai aştept
Cu lasoul din filme Până când vama
Şi ziua de mâine Avea să treacă prin mine
Stă pe o piatră, se uită Chiar dacă lumea îmi făcea semn
Şi nu mai vrea să mai treacă. Că mă aşteaptă cu flori multe
Dincolo de frontiera boţită.
Aş vrea
Prea târziu
Aş vrea să-ţi arunc o piatră rotundă
Înainte E prea târziu
Şi tu Pentru orice vorbă
Să trebuiască s-o ocoleşti ani de zile Schimbată între mine şi tine
Cu răsuflarea tăiată De vreme ce toţi
Şi cu mine de mână. Construiesc ziduri groase
Cât să ne ţină departe.
Cuvinte
Mi-ai pătruns
Am să las vorbele
Să aibă grijă de mine, Mi-ai pătruns în minte
Să mă poarte în lumi noi Absolut dezbrăcată
În care eu să fiu prinţul, Şi eu
Tu prinţesa Nu mai ştiu cum să fac
Şi balul în plină desfăşurare. S-ajung mai repede lângă tine.
Prea târziu Spor
Era mult prea târziu Fată nurlie
Să fi zis TATĂL NOSTRU Am să te iau cu mine
96