Page 95 - unirea4-5

(Cămăşile) sau a tatălui (Formular) completează 4-5
universul exilului interior din poezia lui Grigore Vieru,
care motivează întru totul implicarea sa ulterioară în
lupta de emancipare a conaţionalilor săi, scriind
numeroase poezii mobilizatoare consacrate revenirii
la scrisul latin şi repunerii limbii române în drepturile umple golul generat de pierderea sinelui, sursele Eului
ei fireşti, texte pentru cântece la fel de înflăcărate ca regăsindu-le şi într-un Noi comunitar, care este
ale lui Mateevici. Se desprinde din toate acestea neamul, sau într-un timp al copilăriei. Creaţia lui
configuraţia unui itinerar identitar vechi, aproape Grigore Vieru destinată micilor cititori, atât de bine
biblic. Dar nu lipsesc nici accentele modernităţii cunoscută şi îndrăgită, îşi dezvăluie pe deplin sensurile
specifice insului acaparat de viteze. Mai exact, este anume în acest context.
vorba de imaginea omului care presimte criza unei Astfel, întreaga poezie a lui Grigore Vieru,
modernităţi ce culminează, astăzi, cu generaţia omului „întoarcerea sa la izvoare”, se cere interpretată astăzi
„furat” de calculator. Din sfera esenţializată a trăirii atât din perspectiva generaţiei sale, cât şi din cea a
simple, aproape arhaice, din cea a exilului interior, generaţiei din faţa calculatorului. Cu alte cuvinte,
poetul, aflat în căutarea rădăcinilor strămoşeşti, se universul vierean ni se deschide din perspectiva
pronunţă în favoarea marginalizării limbajului de lemn. curajului autorului de a cultiva o poezie a sentimentului,
În locul acestuia el susţine limbajul simţurilor, al curaj care în postmodernitate este contrazis de refuzul
simplităţii concepute ca un fir al Ariadnei capabil de dezvăluirii sensibilităţii individuale. Prin creaţia sa
a ne redescoperi calea pierdută către strămoşi, către Grigore Vieru cultivă caracterul, iar acesta, precum
rădăcini. Simplitatea versului lui Grigore Vieru se se ştie, nu poate fi înlocuit de inteligenţă, oricât de
explică prin vizionarismul său care pune pe seama multă ar avea-o intelectualitatea ştiinţifică şi artistică.
poeziei o dinamică colectivă capabilă să stimuleze Grigore Vieru s-a impus şi se impune prin curajul de
atât redescoperirea rădăcinilor, cât şi a resorturilor a crede până la capăt, căci, precum spune Domnia
sentimentelor adevărate. Iată un exemplu: Ca un sa, Cine crede până la capăt se dezleagă de
copil aştept dimineaţa / Până la lacrimi mi-e spaimă. Este vorba, în primul rând, de credinţa în
dragă viaţa! E un mesaj incredibil de optimist, lansat puterea cuvântului. Precizăm că în ultimul timp în
din întunericul nopţii despicate cu fulgerul marii iubiri poezia universală cuvântul este explorat de către Iosif
de viaţă. Este curioasă depăşirea stării exilului interior Brodski, poet rus născut la Petersburg, care a locuit
de care nu este absolvit personajul liric din poezia lui o bună parte a vieţii în SUA, pentru faptul că prin
Vieru, prin optimismul dătător de libertate interioară, cuvânt omul stăpâneşte timpul, prin cuvânt el se
râvnind armonia originară şi nutrind o nostalgie a eliberează de singurătate şi de frică. Oare nu acelaşi
limbajului primordial. lucru se desprinde şi din tonul consolator al
Vizionarismul lui Vieru, ca şi al celorlalţi autori înflăcăratului Mateevici: Nu veţi plânge atunci
şase- şi şaptezecişti, s-a născut din reticenţa faţă de zadarnic / Că vi-i limba prea săracă.
realitatea ideologică. După această lectură în paralel a celor doi poeţi
De aceea ei vor pleda pentru redarea vigorii mărturisitori care transformă memoria în istorie ne
limbii materne, aceasta constituindu-se ca o ultimă dăm seama că abia privită din perspectiva
redută a celui care scrie. Mama, graiul (este şi titlul poemului Limba noastră întreaga creaţie a lui Grigore
unei antologii de poezie alcătuită de către Grigore Vieru ni se prezintă în lumina ei adevărată. El vibrează
Vieru), numele (Numele tău [1968] fiind un volum ca nimeni altul la chemarea înaintaşului său,
de mare rezonanţă în epocă), plaiul, toate acestea dedicându-se graiului matern, poemele sale
constituie punctele de reper ale creaţiei lui Grigore neîntrecute în frumuseţe fiind o dovadă elocventă a
Vieru. Explicaţia frecvenţei acestor motive ţine de peisajului mirific al limbii române.
criza identitară pe care personajul literar basarabean
o resimte. Rupt de albia firească a culturii româneşti, Note bibliografice:
care devenise un tabu, scriitorului îi revine soarta (un
cuvânt des întâlnit la poeţii noştri) de a se referi la 1. Mateevici, Alexei, Genealogii, iconografie, evo-
sine, la unul care are nevoie de identificare. La Grigore cări. Ediţie întocmită şi îngrijită, studiuintroductiv, biblio-
grafie de Vlad Chiriac. Editura Ştiinţa, Chişinău, 2003. 2.
Vieru conştiinţa reflexivă ia forma cântecului, o formă Vieru, Grigore, Acum şi în veac, Editura Litera Internaţional,
de exteriorizare a asupritului, autorul convertind Bucureşti – Chişinău, 2003. 3. Ricoeur, Paul, Memoria,
suferinţa într-o expresie primară a reflexivităţii, în istoria, uitarea, trad. de Ilie Gyurcsik şi Margareta Gyurcsik.
cântec. Retragerea în sine o citim şi în titlul Numele Editura Amarcord, Timişoara, 2004. 4. Mincu, Ştefa-
nia, Mioriţa – o hermeneutică ontologică, Editura Pontica,
tău, acesta semnificând sinele nominal, legătura cu Constanţa, 2002. 5. Ghiu, Bogdan, Comunicarea internă,
familia, cu neamul. Aici termenii „străvechi” „primar”, comunicare externă. Revista Cuvântul, serie nouă, nr. 3,
„primordial” şi „arhaic” comportă mai curând sensul 2007, p. 23. 6. Eliade, Mircea, Încercarea labirintu-
de „profund”, „autentic”. Relaţia cea mai „profundă”, lui, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1990. 7. Basarab Nicolescu
apud. Paleologu Matta, Svetlana, Răspuns la Ancheta re-
mai „veche” rămâne a fi relaţia cu mama, care pentru vistei Convorbiri literare, în Convorbiri literare, martie
Grigore Vieru semnifică relaţia sacră cu Dumnezeu. 2007, nr. 3 (135).
Mai multe titluri de poezii sunt relevante în acest * La 2 iunie 2017 se împlinesc 100 de ani de la
sens: Făptura mamei, Mâinile mamei, Ochii publicarea, în revista “Cuvântul moldovenesc”, a poemului
mamei, Părul mamei etc. Procedând astfel, autorul “Limba noastră”, care din 17 august 1995 este imnul
Republicii Moldova.
95