Page 97 - unirea4-5

4-5
Să te-nvăţ mersul pe apă
Că la munca pe arie
Nu sunt eu sigur
C-ai să ai mare spor...

Cineva Şi iubire
Iar eu
Cineva Fie vreme bună sau rea
Îmi sare-n spinare Umblam mereu către ea
Fără ca măcar să vorbească Până când mă văzu
Şi dă din fund Şi după un prim sărut
S-alerg mai repede Mi-o dădu s-o încerc
Să nu ratăm intrarea în Paradis. Şi cu zâmbetele ei
Alături de dorinţele mele
Restituire Ne-am trezit printre stele.

Auzeam în fiecare moment Niciodată
Cuie indiferente şi fără pauză
Traversând îndelung trupul Domnului, În veci
Vreme în care mie N-are să fie prea târziu
Îmi restituiau neîncrederea Să-ncepem să ne iubim
De la un capăt la altul. Fiindcă niciodată
N-are să fie dimineaţă
Schimbare Înainte de vrere.

Toată viaţa Ochi
Am stat pe un singur picior
Şi nu m-au lăsat nici măcar să îl schimb Ajunsesem
Dar aş fi vrut să fi stat pe două dinainte de vreme
Sau chiar jos, La capătul frânghiei
Ca tot omul. Şi nu eram sigur
Că mai aveau loc
Iubire de un ochi potrivit
pentru mine
Stau cu mâinile şi picioarele Dar mă simţeam
Legate strâns de privirile tale deja suspendat
Şi uneori parcă doare Între cer şi pământ.
Iar alteori
Îmi vine să cânt.

Trecere

Fată cu mandolina doinindă,
Când o să-mi treci prin apropiere
Am să te rog de o melodie candrie
Care să mă lege cu măiestrie
De CURSUL albiei versului tău
Şi pe acolo, ştiu sigur
Are să treacă în valuri
Tot sângele indecent
Din amintirile tale.

Manuela

Manuela
Era fata dintr-un sat de câmpie
Purtând veşnic o pălărie
Plină ochi cu alb

97