Page 115 - unirea4-5
P. 115

Joseph Hellmesberger şi Joseph Lanner şi, desigur,                                         4-5
              tradiţionala încheiere a sărbătorii cu o piesă surpriză,
              apoi valsul Dunărea Albastră a lui Johann Strauss,
              fiul şi “Radetzkymarsch” (“Marşul lui Radetzky”).
              Concertul va fi dirijat de o personalitate de mare
              prestigiu a baghetei: argentinianul-israelian Daniel  studii pentru un an universitar. Am petrecut împreună
              Baremboim, director muzical atât la Opera Scala din  trei zile şi trei nopţi, timp în care am vizitat Londra.
              Milano, cât şi la Opera de Stat din Berlin, recunoscut  Am folosit un autocar pentru a face turul oraşului. Cu
              pentru eforturile sale de a-i apropia pe israelieni şi  un bilet special “hop on hop off” puteai să urci şi să
              palestinieni. Prin alegerea pieselor din program,  cobori ori de câte ori doreai, tocmai potrivit pentru o
              dirijorul a dorit ca acest concert să fie şi un mesaj în  vizită de ansamblu, aşa cum ne permitea programul.
              favoarea păcii în semn de aducere aminte a celor ce  Am avut bilete pentru trei tururi pe rute diferite şi am
              au suferit din cauza Primului Război Mondial.     avut timp şi să străbatem Londra cu piciorul, aşa cum
                    Am avut şi timp destul să ţesem în minte    a fost planificat şi pentru Viena. Cam şontâc-şontâc
              împlinirea acestui vis. Când în vară ne aflam sub  era pasul meu dar tot nu m-am lăsat. Dârză, m-am
              necruţătoarele raze fierbinţi ale Las Vegas-ului ne  ţinut după ei cum am putut, de multe ori cu pauze ori
              răcoream cu gândul la zilele de iarnă când ne vom  ajutată, mai ales de Andaluza, căci Tibi şi Mara aveau
              afla în capitala austriacă, strălucitul ambasador al  pasul mai larg. Astfel ne-am desprins de realitatea
              culturii clasice europene. Şi... du-te vreme, vino  lăsată în urmă în Canada, trăgând parcă o perdea şi
              vreme, iată că s-a apropiat timpul când se cereau  ne-am mutat pe alte planuri. În Londra am văzut cele
              făcute aranjamentele pentru sejurul de 11 zile (25  mai importante obiective turistice: Big Ben-ul, cel
              decembrie 2013 - 4 ianuarie 2014), având ca punct  cunoscut şi de cine  n-a pus piciorul pe  acolo,
              culminant Concertul vienez de Anul Nou. Zilele    impresionantul Parlament în stil gotic renascentist, aflat
              acestea includeau sărbătorile de iarnă dar şi ziua de  pe multe afişe, Tower Bridge, Palatul Buckingham,
              naştere a Andaluzei, 25 decembrie, precum şi ziua  catedrala Sfântul Paul dar şi alte clădiri, mai ales cele
              mea de naştere, chiar în cap de An Nou, zile pe care  aflate de o parte şi de alta a Tamisei, toate obiectivele
              urma să le sărbătorim în avion. Mare tărăboi cu   turistice importante şi arhicunoscute. Am făcut un
              biletele  de avion!  După nenumărate încercări,   popas mai mare pentru a vedea schimbarea gărzii la
              Andaluza a reuşit să obţină bilete făcând escală şi la  Palatul Buckingham, casa Reginei Elisabeta a II-a,
              dus şi la întors; dar dacă ar fi fost numai atât tot era  ansamblul unde capetele încoronate ale Angliei şi-au
              acceptabil, socotind că această perioadă este una  avut casa din anul 1761. La ora 11.30 a avut loc
              de vârf pentru călătorii. Ne-a fost dat să ne amintim  ceremonia în admiraţia a mii de oameni adunaţi în
              vorba aceea amuzantă, că “iarna nu-i ca vara”, fiindcă  spaţiul larg din faţa Palatului. Ceremoniile acestea,
              a dat Dumnezeu, drăguţul, o ploaie cu gheaţă tocmai  cu soldaţi cu îmbrăcăminte specifică şi căciuli înalte
              în ajunul plecării noastre şi a îmbrăcat pământ, case  din blană de urs m-au făcut să trăiesc farmecul
              şi pomi în gheaţă strălucitoare pe care o admiram ca  trecutului, amintindu-mi de aerul de basm din jurul
              pe o frumuseţe rară dar cu un sentiment de jenă că  regilor şi reginelor, al prinţilor şi al prinţeselor care
              ne bucuram, deşi era mare jaf prin pomi şi un patinoar  mi-au încântat copilăria. Ca tot ce îi înconjoară pe
              pe străzi extrem de periculos. Şi nu a fost suficient  regi şi azi, ca întotdeauna a fost în admiraţia oamenilor
              numai atât: vremea ne-a lăsat fără lumină în Toronto,  de rând ca ceva de neatins, deasupra tuturor, deosebit
              inclusiv în Pickering. Dar tot Domnul s-a îndurat de  de frumos, strălucitor, parcă tăinuind chiar şi un
              noi şi numai strada noastră şi încă o stradă alăturată  oarecare mister. Numai aşa îmi explic numărul atât
              au rămas luminate, din tot Pickeringul, fiind conectate  de mare de spectatori prezenţi la acest ceremonial.
              la o linie separată. Am sunat pe la prietenii oropsiţi  Englezii păstrează de sute de ani cele mai multe tradiţii,
              de această năpastă să le oferim adăpost în casa   ritualuri şi obiceiuri trăind o viaţă condusă după reguli
              noastră la lumină şi căldură. În curând s-a umplut  stricte. În curtea Palatului Buckingham, prezentarea
              casa cu familii prietene şi s-a încins o mare veselie în  armelor vechii şi noii gărzi mi s-a părut un ritual foarte
              Ajun de Crăciun. Aşa am sărbătorit, cu anticipaţie,  complicat, deoarece nu cunoşteam semnificaţia atâtor
              ziua de naştere a Andaluzei. În ziua plecării am ajuns,  mişcări dar mi-a plăcut. Totul se desfăşoară lent, fără
              totuşi, cu bine la aeroport, deşi ne temeam că vom  ca vreun amănunt al ceremonialului devenit ritual să
              întâmpina dificultăţi şi poate întârzieri mari.   fie uitat, în timp ce fanfara, aşezată în semicerc
                    Avionul nostru a plecat cu întârziere şi ni s-a  însufleţeşte atmosfera. În afara curţii Palatului, garda
              strâns inima când am fost anunţaţi că vom mai întârzia  călare oferă şi ea spectatorilor multe delicii.
              aşteptând în avion, cât timp acesta va sta la coadă     Admirându-i pe englezi că ştiu să-şi respecte
              pentru a i se da jos gheaţa (degivrare) care îl îmbră-  tradiţiile, ritualurile, obiceiurile, că îşi respectă ţară şi
              case. Totul se desfăşura parcă pentru a ne ţine într-  rangurile, că trăiesc după nişte reguli bine stabilite,
              un balans, ba e posibilă plecarea, ba ni se părea totul  fără voia mea mi-a ieşit din piept un oftat la gândul că
              năruit. A decolat avionul şi am călătorit cu bine, deşi  în ţara mea natală nu se mai păstrează mai nimic din
              inima noastră era cât un purice. Prima escală a fost  acele orânduieli de viaţă care îţi asigură stabilitate,
              cu întârziere, în Ottawa dar până la urmă am ajuns  încredere în anumite valori, respectul pentru cei din
              cu bine la Londra. Aici ne-a aşteptat Mara, aflată la  jur şi în acelaşi timp respectul pentru sine.


                                                            115
   110   111   112   113   114   115   116   117   118   119   120