Page 113 - unirea4-5
P. 113
4-5
după marketingul pieţii?
Icoanele sunt făcute din petrol,
şi plâng la voia marilor concerne,
nu merge blesfemia mână-n mână
cu naivităţile mulţimilor terne? Soborul sfinţeşte taina
Marilor despăduriri.
Se stropeşte cu agheasmă, te miri ce,
cu ghiotura, de parcă-i panaceu, E-uri am primit cu raftul,
te mai îndoieşti, atunci, de ce răspunsul are purici, Cu raionul, cu tot mall-ul,
şi mira îl înlocuieşte pe Dumnezeu? Cancerul este la liber,
Căci am dat în schimb petrolul.
România perdantă
Se dă carne varza de Bruxelles,
De mămăliga se cruceşte,
Ne-au spus de la început că ne dau voie
să ne păstrăm pipetele şi degetarele, Deşi avem hemoragie,
dar mai puţin gazul metan, furnalele, vapoarele. Garou-i pus pe proteste.
În schimb, trebuie s-avem batistă
Ne-au spus de la început că ne dau voie
să ne păstrăm obiceiul statului pe vine, Şi unghile tăiate frumos,
dar fără pământuri şi uzine. Fiindcă suntem controlaţi,
La cuţitul de la os!
Ne-au spus de la început că putem
să continuăm un rost sub soare, Ne pleacă
dar fără păduri, fără aur şi fără sare.
Sunt expatriate cohorte de patrii,
Prin capilare şi prin atrii.
Ne-au spus de la început că sunt alături de noi,
dacă acceptăm ca-n loc de grâul şi porumb, Prin salve de tun de comemorare
să cultivăm pubele de gunoi. Şi prin prostia, care nu doare.
Prin nepăsarea, care nu comentează,
Prin filtre care nu filtrează.
Ne-au spus de la început că ne dau voie
să avem o ţară-nfloritoare,
cu prosperitatea dată prin picurătoare. Ne pleacă materia cenuşie,
Ne pleacă „Greierele şi furnica” din poezie.
Ne pleacă, fără întors, principalele resurse,
S-au dat peste cap să ne serbeze acceptul,
punând pe frişca tortului cu-atâtea cutume, Prin şcolarizări şi prin burse.
cireaşa unui R în plus în nume.
Ne pleacă pădurile, adâncurile şi grâul,
Ne pleacă oile şi aurul şi brâul.
Şi ne-au mai dat şi-un curcubeu de coviltir
peste ploaia noastră de-ndoieli, Prin conducte, prin vagoane, prin cale, prin cisterne,
bătând premeditat o toacă-n cer. Lăsându-ne cu lamentările terne.
Ne pleacă şi serul din seringă şi apa care irigă,
Munţii se dau cu bucata Se pleacă fără de frică, prin tot ce curge şi pică.
Ne pleacă pământul din oraşe şi sate,
Prin proprietari alogeni ai titlurilor de proprietate.
Munţii se dau cu bucata,
Soarele se dă de-a dura,
Câmpiile se dau în grămăjoare, În schimb, se concentrează nemernicia,
Dealurile se dau cu legătura. Diluându-se-n acelaşi timp omenia.
Bunul simţ a devenit o corvoadă,
La care nimeni nu mai stă la coadă.
Au crescut spăgile-n solul
Slăbiciunii omeneşti,
Ţepele-s până la soare, Ne pleacă tinerii deştepţi şi copiii,
De acoperă fereşti. Ne pleacă şi cei morţi, pe lângă viii.
Se dezhumează şi pleacă-n ţări străine,
Unde şi putrezirea se face mai bine.
Gaterele au statui,
Drujbele-s unse cu mir,
113
