Page 117 - unirea4-5

ratul, purtând pe chip suferinţa şi în suflet o scânteie 4-5
de nădejde. Am căutat cu ochii sufletului urmele pa-
şilor frumoşilor tineri romantici care au scris cea mai
frumoasă poveste de dragoste a literaturii române,
Mihai Eminescu şi Veronica Micle. Am simţit emoţia
că sub talpa mea vibrează pietrele din timpul cloco- care ne făceau să ne găsim cu greu astâmpărul ne-
titoarelor căutări în buchiile cărţilor din timpul studenţiei cesar aşteptării. Ca în toţi anii şi în aceste zile de
genialului nostru poet Mihai Eminescu în strânsă pri- sfârşit şi început de an aici au loc trei concerte ale
etenie cu Ioan Slavici. Mi-am amintit de creaţiile noas- Filarmonicii din Viena. Un concert pe 30 decembrie
tre folclorice în care feciorii ardeleni se simţeau atât 2013, de la ora 11.00, cel de pe 31 decembrie 2013,
de înstrăinaţi fiind înrolaţi în armata împăratului. de la ora 19.30, şi renumitul Concert de Anul Nou,
Şi am concluzionat în gând: nu puţine sunt 2014, de la ora 11.15, transmis în toată lumea.
aspectele Vienei care fac parte din viaţa poporului Am ajuns şi în faţa clădirii Filarmonicii, adevărat
nostru. Dunărea, atât de preţuită de vienezi, poate şi templu dedicat muzicii clasice, amplasată în Piaţa
pentru că era iarnă nu m-a impresionat acolo tot atât Karlsplatz. Clădirea aminteşte de templele construite
cât o face în ţara noastră, unde se simte ea mai împlinită cu coloane, frontoane şi reliefuri. I-am admirat con-
şi îşi găseşte locul fericit pentru a-şi desfăşura braţele strucţia iniţiată de împăratului Franz Josef I al Austriei
ca un răsfăţ în minunata Deltă de la vărsare în mare, şi realizată între anii 1863 şi 1870, după proiectul ar-
formând un colţ de Rai de negrăit. În cofetării îţi poţi hitectului danez, baronul Theophil Edvard von Hansen
permite să te răsfeţi cu o prăjituri cărora li s-a dus care s-a inspirat din arhitectura greacă.
vestea în lume sau să sorbi în tihnă o cafea aromitoare Tradiţionalul Concert de Anul Nou din fiecare
şi când ţi-e foame să dai fuga la un restaurant pentru dimineaţă a zilei de 1 ianuarie, fix la ora 11.15, a în-
şniţelul vienez, servit ca la el acasă. Preţurile îţi permit. ceput din anul 1939 şi a avut foarte rare întreruperi
Pe străzi, oamenii îşi păstrează seninătatea feţei şi cauzate de război. Ajunsă în interiorul clădirii m-am
mersul omului mulţumit de viaţa sa. Şi ca o punte în- simţit un om cu noroc fiindcă mă aflu în spaţiul în care
tre Las Vegas-ul din vară, când ne-am gândit la vre- la pupitrul orchestrei s-au perindat cei mai mari dirijori
mea de iarnă din Viena, acum i-am trimis un gând. În ai lumii, adevăraţi monştri sacri care au însufleţit cu
timp ce ne aflam la un restaurant ne-am încercat noro- bagheta lor această notorie orchestră: Lorin Maazel
cul la un aparat al jocului de noroc, retrăind un episod (de circa 10 ori), Herbert von Karayan, Zubin Metha
din vară. Cel mai adesea, prin oraş parcă-ţi răsuna în (de 4 ori), Riccardo Muti (tot de 4 ori), Seiji Ozawa
urechi muzica, parcă se deschideau scene din viaţa şi mulţi alţii. În 1988 şi 1991 dirijorul a fost Claudio
compozitorilor celebri ca Mahler, Richard Strauss, Abbado care a murit chiar în ziua când am început să
Wolfgang Amadeus Mozart, Ludwig van Beethoven, scriu aceste amintiri (20 ianuarie 2014). Întreaga lume
Franz Schubert, Johannes Brahms sau Joseph Haydn muzicală e în doliu.
care au compus şi şi-au perfecţionat stilul muzical la Clădirea Filarmonicii a fost construită cu mai
Viena, lăsând una dintre moştenirile culturale atât de multe săli; faţă de amploarea care a luat-o muzica în
renumită în toată lumea. Parcă o simţi plutind în aer, zilele noastre ea a devenit neîncăpătoare şi s-au mai
răsunând pe străzi. În spaţiile mai largi ale unor străzi costruit săli noi. În ajun am făcut un tur al clădirii în-
erau aşezate scaune şi un mare ecran pentru ca popu- soţiţi de o simpatică şi amabilă ghidă şi am vizitat câ-
laţia să urmărească programul Filarmonicii, de Anul teva săli. Impresiile au contribuit mult la întregirea
Nou şi chiar să valseze într-o aleasă bună dispoziţie. imaginilor despre această lume deosebită a muzicii
Astfel, vienezii încep Noul An cu poftă de viaţă, vieneze. Principala sală de concert este Sala de Aur,
plini de elan, cu muzică, cu optimism şi voie bună. “Musikverein”, numele complet fiind “Haus des
Ne-a lăsat impresia că monotonia vieţii nu şi-a arun- Wiener Musikvereins”, cea mai bogată în tradiţii din
cat vălul peste ei. Mai toate oraşele lumii au organizate întreaga lume, în care sunt prezente cele mai mari
petreceri de Anul Nou în pieţe mari dar pe nicăieri personalităţi ale muzicii de pretutindeni. E o sală mag-
parcă nu se desprinde pofta de viaţă aşa ca în Viena. nifică, cu o acustică excepţională, considerată ca fiind
Viaţa pulsează în oraş şi în timpul nopţii precum în printre primele din lume ca rezonanţă, realizată prin
cursul zilei dar noi am preferat ca în timpul nopţilor proporţiile arhitecturale dar şi de cele vizuale. Sala
să ne recuperăm forţele pentru orele de alergătură este mai mică decât impresia pe care ne-au lăsat-o
din cursul zilelor petrecute în mijlocul vienezilor. filmările. De fapt, are dimensiunile unei săli tradiţionale,
49 de metri lungime, 19 metri lăţime şi 18 metri înăl-
Concertul ţime şi o capacitate de 1.744 de locuri. Dimensiunile
au fost dictate de necesitatea obţinerii celei mai bune
Nu mai aveam răbdare până să ajungem la cel acustici posibile. O sală mai mare îşi diminuează acus-
mai râvnit concert din lume şi ne picurau în urechi tica, rezonanţa sunetului se propagă diferit. Această
sunetele orchestrei pentru care străbătusem atâtea sală are forma unui dreptunghi, în stil neo-renascentist,
mii de kilometri, cu atâta oboseală, cheltuială şi un cu cariatide şi plafon casetat, cu enorme candelabre
oarecare risc adus de iarna acestui an, gata să întoarcă în formă de clopot, făcute din cristal şi pietre Swarow-
lumea pe dos pe pământul canadian. Peste toate ski. Este scăldată în ocru şi roşu, predominând aurul.
acestea pluteau în mintea noastră cuvintele marelui Privind aurul care-i dă o strălucire deosebită nu mi-
dirijor Sergiu Celibidache: “nimeni nu are un sunet am putut stăpâni gândul să nu-şi pună obsesiv o între-
atât de moale, de rotund, de cald ca vienezii”, cuvinte bare: oare în ce parte a sălii dă strălucire aurul nostru

117