Page 116 - unirea4-5

Străzile mi-au lăsat impresia nu tocmai plăcută, 4-5
părea că edilii oraşului nu pot face faţă curăţeniei ora-
şului. Poate să fi fost acest aspect numai acum, în zi-
lele de mare sărbătoare, cu deosebita vânzoleală a
vizitatorilor. Puhoiul de oameni veniţi din toate colţurile
lumii nu întotdeauna dădea semne că se adaptează care se simte prezenţa bunului gust şi eleganţa. Ţinuta
lumii civilizate în acelaşi ritm cum se desfăşoară în femeilor îţi impune respect, nimic nu te îndeamnă
Canada, ţara cu cei mai mulţi emigranţi. Impresia ge- să-ţi manifeşti mitocănia în faţa lor. Nici doamnele de
nerală asupra Londrei este totuşi una plăcută. Se simte vârstă înaintată, trecute chiar şi de 80 de ani n-au
aerul unor civilizaţii străvechi la care au contribuit şi renunţat la pretenţiile rafinate ale vestimentaţiei, la
bogăţiile aduse din coloniile răspândite în lumea largă. farmecul cochetăriei şi al distincţiei în ţinută. De
Ceaţa care alterna cu momente senine sau cu puţinul necontestat, oraşul şi oamenii şi-au păstrat peste timp
surâs al soarelui ne trimitea cu gândul la sfârşitul lunii un stil propriu, de o mare frumuseţe, aşa cum în
februarie, de parcă nu ar fi putut exista pe lume perioada interbelică a avut şi Bucureştiul nostru, Micul
potopul de gheaţă şi frig din care tocmai plecasem, Paris, cum era numit în acel timp.
cât pe ce să pună stavilă plecării noastre în Europa. Frumuseţile Vienei mi-au amintit imagini ale
Am plecat din Londra încă păstrând zâmbetul, privind oraşelor Oradea şi Cluj în care mi-am petrecut 22
cum circulau şoferii cu volanul în partea dreaptă a de ani de viaţă, perioada exuberantelor tinereţi, cu
maşinii şi pe partea stângă a străzii. aripi largi ale imaginaţiei. Oradea încă păstra prin anii
‘50 parfumul vienez care a determinat o oarecare în-
Viena târziere a instalării normelor de comportament, venite
odată cu “lumina” de la răsărit. Pe atunci, în perioada
elanului tinereţii celor 20 de ani eram fascinată de
Am ajuns cu bine şi la Viena, oraşul la care am povestirile despre Viena ale croitorului meu, un ungur,
visat mulţi ani, cunoscut ca fiind unul dintre cele mai al carui nume l-am uitat, care strălucea în profesia lui
importante centre culturale şi politice ale Europei, dusă la perfecţiune, la şcoala înaltă a eleganţei vieneze.
încărcat de frumuseţi, de istorie, de cultură şi mai La salonul său se prezentau doar vârfurile cele mai
ales de muzică. L-am mai vizitat cu 15 ani în urmă înalte ale oraşului de pe Crişul Repede. Cu salariul
dar cu toate acestea, visările din tinereţe şi puternica pe care îl aveam am făcut economii şi renunţări dure-
impresie pe care o lăsaseră povestirile prietenei roase, un an şi jumătate, ca să-mi pot face un costum
noastre, scriitoarea Gabriela Căluţiu Sonnenberg, la acest croitor de lux. Farmecul oraşului Oradea şi a
despre farmecul Vienei în care şi-a petrecut o anumită povestirilor croitorului meu au clădit în mine ceva din
perioadă a studiilor mă îndemnau să caut din priviri frumuseţea acelei lumi. Ştiam că nu pot atinge acele
întruchiparea lor, privindu-le prin altă prismă. culmi. Era un gest excentric să port un costum taior
Superbul oraş Viena ne-a cucerit de la primul ultramodern într-o comună cu un puternic iz arhaic,
contact prin înfăţişarea lui tipic europeană, asemănă- acolo unde mă aflam în primii ani de apostolat. Dar
toare, în unele privinţe, cu celelalte oraşe mari din a- elanul tinereţii mă împingea cu gândul ca măcar odată
ceastă parte a lumii. Îmbrăcat cu podoabele sărbă- în viaţă să pot privi lumea de la o altă înălţime. Am
torilor de iarnă, oraşul ne-a oferit o mulţime de obiec- făcut dureroase strângeri ale baierelor pungii, fasci-
tive turistice uşor de vizitat, cele mai multe în centru, nată de Viena, ca să mă plimb pe strada principală
multe aşezate compact. Pentru că ne-am aflat în zilele din Oradea, intrând în lumea rafinată prin eleganţă.
premergătoare Anului Nou ne-a oferit şi un crâmpei Nu se putea întrezări pe atunci speranţa că va veni o
mai deosebit al vieţii vienezilor. Fosta capitală de vreme când voi putea călca pe pietrele străzilor fas-
imperiu, duduind de ecourile unei istorii bogate am cinantei Viena. Ecoul acelor vremuri l-am simţit peste
găsit-o reflectată în arhitectura clădirilor aflate în timp şi în Cluj, oraş cu vizibilă influenţă europeană
perfectă stare de conservare. Sunt multe clădiri foarte dar şi prin satele transilvane în care saşii, cu întreaga
frumoase din punct de vedere arhitectural care lor gospodărie şi mentalitate despre viaţă aminteau
păstrează încă un aer de măreţie, poate chiar puţin de legăturile noaste cu Austria. Chiar şi în zilele noastre
trufaş. Clădirile imperiale, seducătoare, emanând încă se simte câte ceva din blazonul de odinioară.
eleganţă şi rafinament îţi vorbesc în graiul lor de epoca Dar revenind la Viena zilelor de azi trebuie să
de mare înflorire. Foarte multe palate aşezate unele amintesc faptul că în centru, o tuşă specială e dată de
lângă altele impun oraşului un puternic parfum de plimbările cu elegante trăsuri de epocă trase de cai
epocă, de distincţie. Întreg centrul oraşului precum şi frumoşi şi bine îngrijiţi. Nu-ţi poţi lua ochii de la caii şi
multe clădiri fac parte din patrimoniul UNESCO. Cu vizitiii îmbrăcaţi în straie din vremea lor de mare
toată vechimea lui, oraşul respiră şi aer de prospeţime, importanţă şi de la trăsurile care plimbă turiştii aflaţi
chiar uşor cosmopolit. Clădirile noi se îmbină plăcut în postura persoanelor importante, privindu-i ca pe
cu cele vechi de la care au preluat unele linii şi ele- actorii de pe scenă. Pe buze îţi înfloreşte un zâmbet
mente decorative, prelungind în timp valoarea frumu- când te întâmpină actori îmbrăcaţi în costume de
seţii arhitecturale. Sunt multe muzee, dar şi cafenele epocă, făcând reverenţe şi invitându-te cu bună dis-
în care vienezii petrec ore de relaxare. poziţie la spectacole. Dar nu de puţine ori, mergând
Oraşul pulsează de viaţă pe care o transmite şi pe străzile oraşului mi se părea că văd păşind moţii
vizitatorilor, făcându-i să guste din frumuseţea vieţii noştri îmbrăcaţi după bunacuviinţă în straiul strămo-
vieneze, trăită frumos, decent şi în linişte, un trai în şesc, umblând pe străzile “Vianei” cu jalbe la împă-

116