Page 112 - unirea4-5

Fără sacul ce îi dat, 4-5
Lenea e cucoană mare,
Munca-i scoasă la mezat.

Dragostea pentru pământ
Ne-a luat-o Dumnezeu, Muşcă din noi groase hălci,
Pe o creangă de acuma Degetele, trei, ţin pixul,
Cântă pupăza din teu. Pentru crucea de la bănci.

Ion al nostru creşte cai, Peste toate, doar răspunsuri,
Pe aleea de la bloc, Nimenea nu mai întreabă,
Sub capotă îi turează, Însăşi chiar festina lente,
Pe toţi deodată, la un loc. Este toată numai zdroabă.

Gheorghe a rămas la ţară, Pe de altă parte parcă,
Să devină agricultor, Pară pică tot mai des
Recoltele-i umplu ecranu‘, Şi gura lui Nătăfleaţă
Crescute-n televizor. Este drumul cel ales.

La noi ca la nimenea, Apatu‘ foto-i vina,
Nimenea, ca şi la noi, Boala-i este confirmată,
Fierbe apa la unghi drept, Lumea sa din fund de ochi
Temperatura-i cu nevoi. O trăim nerăsturnată.

Porţile nu-s mai de fier, Eliberarea omului
Nimenea nimic nu iartă,
Fierbe Dunărea-n cazane, Într-o zi o să iau ploaia şi o s-o închid undeva.
Ţuică din cea mai fiartă. Ploaia va aştepta un cer care să vină s-o elibereze.

Nici Parisul nu-i mai verde, Într-o zi o să iau cerul şi am să-l închid undeva.
Moscova roşie nici, Cerul va aştepta o stea care să vină să-l elibereze.
Baletează omenirea,
Doar pe poante cu arici. Într-o zi o să iau steaua şi am s-o închid undeva.
Steaua va aştepta o lumină să vină s-o elibereze.
Nici Kinchasa nu-i mai Congo,
Brazaville e în Brazil, Într-o zi o să iau lumina şi am s-o închid undeva.
Buchetul de ţepi maturi Lumina va aştepta un întuneric să vină s-o elibereze.
E-nvelit în trandafir.
Într-o zi o să iau întunericul şi am să-l închid undeva.
Patul de la şah nu-i pat, Întunericul va aştepta să vină Dumnezeu
Şi ia jocului din gust, să-l elibereze.
E măsura adevărată
Numai patul lui Procust. Într-o zi o să-l iau pe Dumnezeu şi am
să-l închid undeva.
Se nasc fetiţele femei, Dumnezeu va aştepta să vină o credinţă şi să-l
Uitând să fie domnişoare, elibereze.
Le sare în triunghi, direct,
Linia dintre picioare. Într-o zi o să iau credinţa şi am s-o închid undeva.
Credinţa va aştepta să vină un om s-o elibereze.
Feţi şi zâne de-altădată
S-au ales cu pumni în perplex Vinul ce nu a văzut struguri
Ascultă părinţii, seara,
De la copii, poveşti cu sex. Vinul ce nu a văzut struguri,
mai este sângele lui Dumnezeu?
Nu-i mai forţa centripetă, Şi tot mai puţinul grâu din pâine,
Care fost-a ea odată, mai face pâinea frântă trupul său?
Lumea e în centrifugă
Şi credinţa-i disipată.
„Cina cea de taină”-i la televizor
şi taina-i îmbrâncită în părţile obscenităţii,
Idolii de peste noapte,
nu-i vândut atunci, Iisus, din nou,
112